Jurnal de izolare - ziua x...28

🌺 🌺 🌺

AMR 20 de zile, dar știu ca voi fi foarte nostalgica după perioada asta. Azi nu m-am uitat nici 10 secunde la știri. Am fost foarte deconectata de tot ce se întâmpla, mi-am închis internetul de la telefon, l-am deschis doar puțin la prânz cât sa citesc pe repede-nainte cifrele actualizate despre covidul românesc, ca să zic așa, și sa verific mesajele, apoi mi-am văzut de treaba mea.

După atâtea zile de praznice, s-au strâns multe lucruri de făcut. A fost mare foiala la noi!

 Tati a cosit iarba din țarcul Murei, apoi a stropit cu soluție anti purici și căpușe. Câteva ore Mura nu a avut voie sa intre în țarc, a avut poarta închisă. Nu cred ca a deranjat-o prea tare, pentru ca a făcut numai prostii.

 Azi ne-am trezit foarte devreme, fără sa vrem 😁 Am prins oile și caprele în drum spre pășune. De-o vreme le vedeam doar la întoarcere...

 Cum spuneam, Mura a fost pusă pe șotii, l-a provocat pe Costică la joacă, dar cum el e mereu morocănos, era sa se aleagă și cu vreo câteva zgârieturi...

 Dacă nu a avut succes cu Costică, l-a luat pe Broccoli al Elenei la trântă. Norocul Murei ca nu a văzut-o Elena, altfel nu știu cum se termina...

 L-am salvat pe Broccoli și l-am pus la adăpost.

 Dacă nu a avut succes cu Costică și cu Broccoli, l-a provocat pe tati la joaca...

 Eu am o datorie de onoare sa salvez zona asta. Deja am început azi să fac câteva modificări, dar mai am de lucrat. Va arăt săptămâna viitoare ce am făcut.

 Costică în deplina libertate. Dacă la început a fost timid, acum pleacă mult timp și bănuiesc ca iese și din curte. A prins curaj!

 Lada pregătită de șlefuit.

 Elena interesata de o șopârlă.

 Zilnic vedem pe la flori, niște insecte imense și gălăgioase. Nu știm dacă înțeapă, dar oricum sunt cam sinistre. Tati a răpus azi una 🙄

 Am scos afară mini-căsuța pentru păsărele.

 Tati a lăcuit balansoarul.

 Și a șlefuit lada de lemn care nu mi-a plăcut de când am vopsit-o prima oară. Am considerat-o mereu un eșec. Acum am timp sa o refac.

Mi-a venit ideea sa vopsesc și coșul. În 10 minute era gata. Vopsit și lăcuit.

I-am zis sa stea ca să-i fac o poză. A tratat totul cu seriozitate.

Apoi s-a întors singura și mi-a spus :"și cu fața, mami". M-am conformat.

Mai târziu a repicat răsaduri de ardei cu mamaie.

Cam așa ne-a trecut nouă ziua.

De fapt nici nu îmi dau seama când a trecut o săptămână de la Înviere...

Ce repede se face târziu în viață! (nu îmi aparține, dar îmi place)

În seara asta avem "Serenada pentru etajul IIX"

Sănătate, să auzim de bine!