Jurnal de izolare - zilele x...20, 21, prima zi de Paști (22)

🌺 🌺 🌺

Hristos a Înviat!

🌺 

La noi zilele au curs ca și până acum, doar că înainte de Paști, a fost mai multă treabă datorită pregătirilor. Probabil și la voi a fost la fel.
🌺

Am desenat ca și până acum... 

...ne-am băut cafeaua în curte ca și până acum... 

<< pictură abstractă 🤭 >>

 Pe Costică și Ghiță ii scoatem afară pe rând, încă nu se înțeleg. 

 Am făcut pâine de casă ungureasca, după rețeta de la Savori urbane, dar nu îmi place cum a ieșit. Cu dezamăgire, pot sa spun, cu faina de la moară nu obțin produse finite cum mi-aș dori. Soțul spune ca îi place pâinea, dar mie nu-mi place pentru ca nu a mai crescut în cuptor și e sfaramicioasa. Sunt mare fan pâine ungureasca, am făcut de mai multe ori, deci am termen de comparație. Dar mai încerc! 

 Mura... Va spuneam în postarea precedentă
ca Mura e prea liniștită. Puteam crede a a fost supărată ca am lipsit noi câteva zile, dar trebuia sa își revină după ce ne-am întors, dacă ăsta era motivul. 

 Vineri seară m-am sfatuit cu doctora ei și am suspectat amândouă o posibilă infestare cu babesia. A doua zi dimineața eram la cabinetul veterinar din sat. Îi mulțumesc lui Dumnezeu ca avem așa ceva aici. Mulți ani nu am avut medici care sa poată interveni la animale de companie. 

 Din păcate bănuiala s-a confirmat, din fericire am intervenit la timp. Analizele de sânge (biochimia) sunt aproape bune, nu sunt afectați rinichii, au ieșit valori modificate la ficat și inima, dar se repara. 

 Așa m-am "distrat" eu ieri, în prima parte a zilei, când toate bucătăriile țării sfârâiau.. 

 Între timp ce eu eram la medic, a venit părintele sa ne aducă lumina. Păstrează mereu o candelă aprinsă în Sf. Altar. Lumina pe care ne-a adus-o e din cea de anul trecut. 

 Ieri am ascuns ouăle, pentru ca Elena ar fi vrut sa le spargă, iar azi dimineață s-a trezit cu gândul la ciocnit. 

 Am îmbrăcat-o frumos, cu "rochița bună". Soțul chiar se întreba oare cât va sta curată... Nu mult timp 🤭

 Dar măcar și-a curățat singură nisipul din papucei. 

 Și din nou la medic pentru a doua tură de perfuzie 

 Dimineața mi-am amintit ca sm un tricou cu o inima străpunsa de un os. Mereu mi s-a părut cam sinistru tricoul, dar azi i-am înțeles mesajul. 

 Așa se vede biserica de la fereastra cabinetului. Între timp ce eram cu Mura la perfuzie, cred ca părintele a făcut slujba, Învierea Mică, pentru ca s-au auzit clopotele bătând. 

Tihnă... 

 Zile cu pace sa aveți! 

Sănătate multă! 

Sa auzim de bine!