Pentru mine, aparatul de fotografiat era ca o extensie a mainii, dar in ultimul an am fotografiat foarte putin si asta se vede in calitatea fotografiilor. Ca sa recuperez ce am pierdut, trebuie sa ma straduiesc sa fotografiez din ce in ce mai mult de acum incolo. Faptul ca am telefonul la indemana oricand, si pot sa fac "poze", contribuie la asta. Concluzia: mai putin telefon si mai mult DSLR!
✿
De cand au incetat ploile ne straduim sa iesim in week-end-uri in diverse locuri care sa ne scoata din oras, in care sa poti lasa copilul liber, sa alerge cat pofteste, fara frica bordurilor, a masinilor si a altor capcane urbane. La tara, in camp deschis, e cel mai bine. Chiar daca alearga atat de departe incat vezi doar un punct mic, stai linistit pentru ca stii ca nu se poate intampla nimic (grav) O julitura sau intepatura nu intra in discutie. Nu ar fi copilarie fara lovituri, vanatai & comp.
Amintirile oricarui copil ar trebui sa fie legate de viata la tara. Nu sunt de parere ca un copil trebuie sa petreaca la tara toata vacanta de vara, ideal mi se pare sa se alterneze viata la oras cu cea de la tara. Are si orasul multe de oferit, trebuie doar sa le cauti (vorbim de vremuri normale, nu de vremuri cu pandemie)
Trendul acesta al aruncarii cu noroi in tot ce e urban, vad ca prinde teren, dar mi se pare o ipocrizie, pentru ca desi multi s-au mutat la tara, serviciul ramane in oras, copiii si-i trimit la scoli in oras, ca sa nu mai vorbim ca pentru un medic tot in oras ajungi.
✿
Am facut si o mica excursie la Corbii de Piatra, in judetul Arges. Am calatorit mult in Romania, si pot sa spun ca dupa Suceava, Argesul este judetul meu preferat. Ca sa il vedeti in toata splendoarea lui, v-as sfatui sa faceti calatorii in zona mai ales primavara. Sunt multe locuri frumoase de vizitat, mi-ar fi placut sa mergem si la manastirea Namaiesti, dar am fi ajuns acasa prea tarziu, iar acum trebuie sa tinem cont de ora de baie, ora de somn si altele care implica rutina unui copil.
Poate ca am fi avut timp sa mai vizitam si altceva, daca inainte de a ne porni catre Corbii de Piatra nu am fi prospectat o zona cu balti pentru pescuit. Eu nu am absolut nimic in comun cu pescuitul, nu imi place sa mananc peste, dar vreau sa-i oferim Elenei aceasta experienta a dormitului in cort si spalatul cu apa din bidon de plastic. Ar fi fost mai frumos la munte, dar fiind o perioada ploioasa, chiar ma tem ca mica noastra excursie ar putea fi stricata de ploi torentiale si/sau viituri.
✿
Nu am sa va povestesc despre Corbii de Piatra mai nimic, gasiti detalii in link. Dar daca ajungeti pe acolo, nu ocoliti casuta albastra, transformata in muzeu de familia care o detine. Oameni simpli de la tara, cu credinta in Dumnezeu.
Va urma!
