Acum mulți ani, ne-am încăpățânat să mergem la Slănic Prahova, pentru bălăceala, deși la meteo au anunțat clar ploaie. Nu a fost o zi ratată, îmi amintesc ca am mers la Vălenii de Munte si am vizitat casa memoriala a lui Nicolae Iorga, dar na...când pleci cu gândul ca vei face plaja, dar ploua ca in poeziile lui Bacovia, e tare neplăcut. Vorbind despre asta cu o rudă care lucrează la I.N.M.H, mi-a spus ca pot sa sun la institut, la numărul de pe site, ceri cu meteorologul de serviciu, și ceri informații despre zona de interes. Am făcut așa de câteva ori și a fost perfect.
Nu si de data asta 😃 Domnul soț a spus că nu are cum sa se topească zăpada, in mare a avut dreptate, zăpada mai era pe pârtie dar apoasă și murdară.
Când am ajuns la Cheile Gradistei ploua cu găleata, cum se spune. Eu și Elena nici nu am coborât din mașină. Lui tati i s-a spus ca, din cauza vântului, ziua de schi e compromisă.
Am hotărât ca nu rămânem peste noapte, dar pentru ca tot am ajuns până acolo, să vizităm Dino Parc, Cetatea Râșnov si Peștera Valea Cetății, toate într-un perimetru de câteva sute de metri.
Elena iubește dinozaurii foarte tare! Nu ma întrebați de unde pasiunea asta, ca nu aș ști ce sa va răspund 😃 Vizita coincide cu tema săptămânii la gradi, dinozaurii.
In timp ce eram la Dino, ne-au sunat de la pârtie, îngrijorați ca nu mai ajungem la programarea pentru lecția de schi... Nu mai ploua, si ne-au asigurat că ora se poate ține.
Eu deja îmi luasem gândul, chiar ma bucuram de schimbarea de program. Fără chef, eu, ne-am întors pe pârtie unde Elena și tati și-au văzut liniștiți de oră.
Deocamdată nu ma bag la schiat, însă patine si role îmi voi cumpăra. Cel puțin plimbările cu role abia le aștept!
Cât timp s-a desfășurat ora de schi, cu dl Laurențiu, am sunat la I.N.M.H ca sa știm dacă e cazul sa rămânem si azi. Am hotărât ca mergem acasă. Am anulat rezervarea la pensiune si ne-am reîntors la Râșnov ca să continuam vizitele.
Cetatea Râșnov nu se poate vizita până anul viitor in februarie. Ne-am plimbat puțin in curtea principala și am urcat in turnul principal. Primăria a obținut fonduri europene, iar cetatea este acum in renovări, modernizări (se va putea urca cu telecabina, așa cum se urcă și la Cetatea Devei)
La peștera Valea Cetății se urcă câteva sute de metri, pe jos. E a două oară când mergem acolo, știam drumul, dar de data asta mi s-a părut greu. Eram îmbrăcați gros, afară era foarte cald pentru locație si data din calendar + oboseala acumulată, m-am văicărit tot drumul 😁
Peștera este relativ nouă in circuitul turistic, in vremuri normale înauntru țin concerte instrumentiști ai Filarmonicii din Brașov.
După terminarea turului, ghidul oprește luminile, iar vizitatorii rămân într-o beznă totală, probabil cam jumătate de minut. Este o experiență unică.
Știam ca au acest obicei, dar diferența între prima vizita de acum 9 ani și ieri, a fost ca d-na ghid ne-a cerut acordul sa stingă luminile.
Într-adevăr, dacă ești mai claustrofob, poate fi un moment foarte neplăcut. Eu m-am bucurat că Elena nu s-a speriat deloc, dar am ținut-o de mână si am vorbit cu ea. Am îndemnat-o să se concentreze pe sunetul pe care îl fac picăturile de apă.
Dacă la urcare m-am văicări, nici coborârea nu mi-a plăcut deloc. De fapt coborârile de pe munte mi se par mult mai neplăcute decât urările. Ce sa mai zic....sunt o autentică fată de oraș 😃
Azi este prima zi de gradi, după mult timp. Elena a fost foarte fericita de reîntoarcere, i-am explicat ca nu a dispărut coronavirusul, este mai puțin însă tot trebuie sa avem grijă, sa ne spălam des pe mâini, sa nu băgăm mâna in nas și/sau in gură. Inițial i-am spus ca nu mai mergem la grădinița sau in parc din cauza unui "prafuleț" care ne face rău la cap si la burtică. Dar de Crăciun a primit cartea "Conni învață despre Coronavirus", și am trecut la nivelul următor. Nu îl mai numim "prăfuleț", înțelege fenomenul foarte bine și vorbim clar și îi spunem pe nume, coronavirus. Am făcut tot posibilul sa îi explic ce se întâmpla, fără să o isterizez sau sa o sperii. Nu mi s-ar fi părut normal sa ii ascund ceva din realitatea pe care o trăim, doar pentru ca e mică. Mai ales că treceam pe lângă parcuri închise, in care i-ar fi plăcut să intre sa se joace. Trebuia sa înțeleagă de ce sunt închise cu lacăt.
Aseară ne-am culcat devreme, iar dimineața ea s-a trezit singură si m-a întrebat dacă e zi.
Eu: "da, este dimineața. Asta ce înseamnă?"
Ea: "ca mergem la grădinița!!"
Când mai aveam de parcurs vreo 20 metri până la poarta grădiniței mi-a spus ca nu e nevoie sa merg cu ea, se duce singură 😃 Am lăsat-o doar când mai aveam câțiva metri, ca să o pot supraveghea, sa am situația sub control.
O săptămână frumoasă va doresc!
Sănătate!
