În primul rând trebuie sa spun ca de când o avem pe Elena, ne uitam foarte, foarte puțin la TV. La știri? Cu puțin efort pot număra pe degete. Știam de covid19, au ajuns ceva informații și la urechile noastre, dar eu nu mi-am bătut capul, ba chiar am stat foarte liniștită pentru ca SARS-ul și MERS-ul au reușit sa le țină la ei.
Chiar am pe cineva în lista de prieteni pe FB, foarte alarmat, dădea foarte multe informații despre ce se întâmpla în China, dar eu nu doar că "dădeam în jos mai repede" dar dădeam și ochii peste cap 🙄
Nici chiar când a apărut primul caz la noi, în Dolj parca, nu mi-am imaginat ca va lua o asemenea amploare și foarte repede.
În tot timpul ăsta am fost foarte prinsă cu înscrierea Elenei la gradi (am rezolvat totul insistând și mergând în audiente - mi-au ascultat pledoaria și m-au ajutat cu înscrierea) În prima zi de gradi am fost atât de stresata încât tresaream la orice zgomot cât de mic. Îmi făceam fel de fel de scenarii și așteptam să sune telefonul ca să ma duc sa o iau de la gradi. În situația asta numai la covid19 nu ma gândeam...
Abia pe 9 martie, fiind sărbătoare nu am făcut treaba prin casă, am colorat iar pe fundal ascultam știri, tot în ideea "hai sa mai văd/ascult o știre ca habar nu am ce mai e pe lumea asta" Pentru cine nu mai tine minte, 9 martie a fost ziua în care G.Firea a propus închiderea unităților de învățământ. Asta a fost momentul + alte informații, când am realizat ca e puțin cam groasă.
Provizii ne facem oricum în ideea de a nu merge foarte des la cumpărături, nu am simțit nevoia sa dam năvală în magazine.
Încă ieșeam cu Elena afară și nu eram singurii care mergeam cu copilul în parc, dar aveam biocid și o dezinfectam foarte des, iar unii copii chiar aveau măști. Ulterior am dus-o în parcarea unui complex de magazine ca să se plimbe cu trotineta sau am stat la țară mai mult decât de obicei (obicei înseamă în week-end) până când ne-am hotărât sa rămânem aici cât tine starea de urgență.
E plina lumea (nu doar internetul) de teorii ale conspirației în care eu ma încăpățânez sa nu cred. Nu vreau sa aud de 5G-uri (de ce animalele nu sunt afectate dacă e 5G?) sau de alteteorii cum ar fi N.O.M
Eu chiar cred ca e un virus, nu știu dacă a pornit spontan sau a fost aruncat, și deocamdată nu îmi bat capul. Dacă a fost "aruncat" și ma tăvălesc de frica motivului pentru care a fost aruncat, categoric îmi voi face foarte mult rău și oricum, nu pot schimba eu nimic.
Ma dezinfectez foarte des pe mâini, am făcut o obsesie pentru ca văd virus pe oricine și orice, dezinfectez toate cumpărăturile, mașina, actele, banii, cheile si cam orice mi se pare mie ca a fost atins de virus 🙄
La început m-au amuzat și pe mine glumițele de pe FB pe tema covid19. La început...
Ce mă îngrijorează este situația mea financiara, pe 3 aprilie mi s-a terminat concediul de acomodare și categoria mea de persoane nu a fost luată în calcul de către Guvern. Sunt foarte frustrata! Am făcut tot ce mi-a stat în putință sa atrag atenția, am vorbit cu cineva de la departamentul juridic al instituției care se ocupa, însă m-au sedus și m-au abandonat. Mi-au promis ferm ca revin cu un răspuns, dar nu m-au mai sunat. Mai aveam un as în mânecă pe care l-am folosit, astept răspuns. Dacă nu, îmi depun actele pentru șomaj. Ironia este ca eu trebuia sa ma reangajez, făcusem și medicina muncii dar s-a amânat tot.
Despre închiderea bisericilor nu vreau sa comentez, iau totul cum vine, însă consider ca în astfel de momente autoanaliza, (auto)sinceritatea și smerenia sunt cheia.
Paradoxal pentru mine care am mereu păreri despre aproape orice, despre covid19 & comp nu știu ce sa cred. Fiind o situație nouă și cu totul excepțională, nu ma arunc în nicio teorie, cum spuneam, iau totul așa cum vine. Am unele îngrijorări, dar încerc sa nu ma adâncesc în ele pentru ca ma cunosc foarte bine și știu ca mi-e greu sa înlătur gândurile negre.
Bineînțeles că abia aștept sa se termine totul cât mai repede și cât mai bine.
Sanătate multă!
Sa speram ca va trece cat mai repede!
RăspundețiȘtergereȘi bine!
RăspundețiȘtergere