luni, 25 ianuarie 2021

Jurnalul unei femei simple


✿ Azi... 25 ianuarie 2021

✿ Pe fereastra... Acum e senin, dar dimineața a plouat torențial. Nici măcar ploaie de toamnă nu aș putea spune ca a fost. A semănat cu o ploaie de mai. 

✿ In bucatarie... Am mâncare de ieri. 

✿ In casa… reușesc, de-o vreme, sa mențin curățenia peste săptămâna, fără să mai dau cu aspiratorul, dar matur in fiecare seară. Ordine fac seara, împreună cu Elena. Ea își strânge jucăriile. Dacă e ordine in casă, sunt mulțumită. 

✿ Sunt imbracata... Fusta, bluză tip polar. Nu sunt acasă. 

✿ Ascult... Da, ascult ceva care îmi displace total si de care vreau sa scap cât mai repede. E un sunet caracteristic jobului. 

✿ Mesteresc Cum spuneam si in jurnalul precedent, doar craft-uri educative pentru Elena. 

Viața la Poli 

Sporturile de iarnă 

Mica Unire 

✿ Citesc… dar scriu. Ii scriu Elenei un jurnal pe care sa îl citească peste ani. 

✿ Intentionez… să îmi schimb serviciul. Pandemia mi-a schimbat optica si m-am orientat către un job sigur, dar care îmi displace to-tal. Cu mine nu merge așa! Vreau sa ma duc cu drag la serviciu. Am sa caut până găsesc. E foarte, foarte greu in această perioadă, dar nu ma las. 

✿ Ma gandesc…la cazul ursulețului care a fost salvat, se află la sanctuar, dar pentru ca toată viața lui nu a trăit decât in cușcă, se învârte in cerc, pe un perimetru de 2mp, deși are pădurea la dispoziție. Câteva secunde m-a revoltat, apoi m-a apucat disperarea, pentru ca mi-am dat seama a NOI TOȚI suntem ursulețul acela. Și nu din cauza pandemiei, pandemia nu e decât bomboana de pe coliva, ci din cauza stilului modern de viață. Avem impresia a suntem evoluați si high-tech, dar in realitate ne atrofiem simțurile, ne îndepărtăm mult de ceea ce ar trebui să fim. Câți dintre ar putea trai bine, foarte aproape de natură, așa cum ar fi normal? Cam nimeni. Și, dacă s-ar întâmpla așa, probabil am fi catalogați nebuni. Nu zic ca ar trebui sa fugim in peșteri, dar sa trăim mai simplu, departe de orașe mari si aglomerate, total. Nu mai suntem capabili! 

✿ Imi doresc…ce spuneam in jurnalul precedent + un alt job. 

Sunt recunoscatoare… pentru sănătate și pentru internet. Am reușit sa rezolv niște probleme, de la distanță, depuneri de acte. Am scăpat de stat la cozi, drumuri, știți voi... Măcar atât bine sa aducă si pandemia asta! 

✿ Astept cu nerabdare…să-mi găsesc alt job 😁

✿ Imi place...  ca am reușit sa ma desprind de feisbuc, încă din septembrie anul trecut, datorita documentarului "Dilema socială" 

Mai intru punctual, pe vreo 2, 3 profile, persoane publice, cu direcții și idei total opuse, despre evenimentele momentului. Consider ca sunt cumva pe linia de mijloc, și mi-e ușor să văd extremismul din jurul meu. Uneori e amuzant, dar de cele mai multe ori este îngrijorător. 

Instagram nu s-a lipit de mine. 

✿ Nu-mi place…Că a scăzut numărul de infectari.....pe hârtie. Tocmai azi îmi spunea cineva că are in familia extinsă vreo 4 bolnavi care și-au făcut teste rapide cumpărate de la farmacie si se tratează singuri acasă. Ok... Fiecare gestionează boala cum crede. Situația de mai sus o cunosc foarte bine și autoritățile, deja nu mai e un secret pentru nimeni. Dar, din păcate ne cam furăm singuri căciula si tare mi-e ca într-o lună se va repeta situația din toamnă. 

✿ Saptamana care a trecut… am rezolvat lucruri importante. 

✿ Ieri....zi normală de duminica. Pentru noi asta înseamnă ca dimineața mergem la Sf Liturghie, eventual ne odihnim la prânz toți (Elena sigur) iar după amiaza, dacă vremea nu e prietenoasa, rămânem acasă și inventam activități 🤭 Ieri, fiind 24 ianuarie, am vorbit despre Mica Unire. 

Azi... Un început greu de săptămâna. Dimineața am fost la o instituție a statului sa depun un  set important de acte. Acolo mi-au refuzat actele din cauza unui anumit tip de timbru. Am plecat. Acasă, am sunat la autoritatea care mi-a eliberat actele, să ii spun pățania cu timbrul. Până in martie nu sunt șanse, pentru ca abia atunci primește timbre pentru 2021. Am sunat-o pe doamna care mi-a refuzat actele sa ii explic situația si să cer alte detalii. Îmi spune: "......stați să o întreb pe șefa...." / O aud prin telefon pe șefa spunând: "să le aducă așa...." Am si zburat sa le depun! O ocazie ca asta nu trebuie ratată! 

Planuri pentru sfarsitul saptamanii… oh, nu, dar pentru mijlocul săptămânii, da. Vrem sa mergem la munte, am si făcut rezervare. Sper sa nu dam nas in nas cu niciuna dintre tulpinile covidului!! 

Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza… ce am spus mai sus + sa depun tone de CV-uri. 

Un citat preferat pentru azi... 

"Exista viață si după serviciu" - nu e un citat, e un motto 😃

Via Facebook 

✿ O fotografie de azi...

Via Google 


joi, 21 ianuarie 2021

Ce mai poți să faci la mall?

Să vizitezi un muzeu! Cine ar fi crezut așa ceva?! Da, e mult spus muzeu, eu l-aș fi numit altfel, dar sa nu ne pierdem in detalii inutile. Deși noi suntem amatori de muzee, despre Muzeul Simțurilor București, am aflat abia azi dimineață, deși el este in Romania cam din 2017-2018.

Elena s-a obișnuit cu drumurile, și cum mă întreabă invariabil, în fiecare seară "mâine, când ne trezim, unde mergem", și in fiecare dimineață "azi unde mergem" 🤭 Bineînțeles ca nu am stat pe gânduri și am pornit imediat într-acolo. 

Vizita nu durează mult, dar e o experiența frumoasă, pe care o vom repeta cât de des se va putea. 

Elenei i-a plăcut atât de mult încât ar mai fi făcut turul încă o dată. Am aflat, cu încântare, că organizează si aniversari. Mi se pare locul perfect pentru petreceri de copii, in sezonul rece. 







joi, 14 ianuarie 2021

Zoologie ;))

 - Uite, acesta este un iepuraș....

- .....coconaș

- Nu, un iepuraș polar. Este alb. 

- .....iepuraș coconaș polar

                                         😁



sâmbătă, 9 ianuarie 2021

Jurnalul unei femei simple

 

 Azi... 8 ianuarie 2021

 Pe fereastra... 
Sunt nori, ieri a plouat și s-a răcit vremea foarte tare. Chiar si așa, temperaturile se apropie de normalul perioadei, nu sunt normalul perioadei. Nu-mi place! Iarna trebuie sa ningă, sa ne înghețe nasul și picioarele, vorba cântecului. 
 In bucatarie...
Am gătit o ciorbita din oase, mai târziu voi face o friptură. Nu vreau sa spun din ce animal (pasăre in cazul meu) ca mi se face rău de milă si nu mai gătesc nimic. Ma duc să o jelesc si apoi o îngrop 🤦‍♀️
 In casa
Pe placul meu... Curat, liniște, ordine. 
 Sunt imbracata... 
Lejer, de casă. 
 Ascult... 
Vorbesc niște oameni la HGTV
 Mesteresc
Doar craft-uri educative pentru Elena. 
 Citesc
 Intentionez
Nimic in mod special. 
 Ma gandesc
 Imi doresc
Ce imi doresc eu este atât de neortodox, încât nu pot face public 😃 as sminti multă lume 🤭
 Sunt recunoscatoare
Pentru sănătate. 
 Astept cu nerabdare
✿ Imi plac... 
Zilele de 1 ianuarie, îmi place ideea de lenevire generalizată. "E voie" ca pe 1 ianuarie sa nu facem nimic, fără să ne simțim vinovați. 
 Nu-mi plac…
 Saptamana care a trecut
Este prima săptămână din noul an. In fiecare an, la 12 noaptea, ma încearcă sentimente amestecate, emoție si neliniște. Emoție ca a mai trecut un an, Slavă Ție, Doamne, neliniște pentru ca nu știm ce va urma. Și cum trăim vremuri tulburi, mie nu îmi prea vine sa ma bucur ca am scăpat de 2020, pentru ca privesc viitorul cu prudență. 
 Ieri....
O zi normală de femeie casnică. Dimineața am făcut activități cu Elena (trebuie sa mai recuperăm pentru grădinița - deși sunt acasă cu ea, nu reușim sa fim la zi cu "lecțiile"), la pranz am dus-o la bunica pentru ca a venit si varul ei. Am luat-o acasă seara. Între timp eu am făcut curat si am călcat.  Nu mai calcasem rufe de 3 luni, de la începutul lui octombrie 😃 Culmea e ca nici nu au fost prea multe, dar tot am mai lăsat pentru altă dată câteva cămăși. 
 Azi... 
Am gătit si m-am ocupat de craft-uri pentru Elena. 
 Planuri pentru sfarsitul saptamanii
 Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza
 Un citat preferat pentru azi...
 O fotografie de azi... De fapt mai multe, dar nu sunt de azi, ci din dimineața de 1 ianuarie. Am avut un revelion cu totul si cu totul neașteptat. Ne-a prins pe drumuri, ceea ce mie îmi vine ca o mănușă.









            Vă doresc o săptămâna frumoasă! 

joi, 7 ianuarie 2021

Un fel de jurnal

 Dintre toate postările pe care le-am scris anul trecut, e adevărat, cam puține, de prima îmi amintesc foarte bine. 

Ce înțeleaptă am fost să nu îmi fac planuri, sa nu-mi propun sa fac si să dreg, ca mai apoi totul sa se dea peste cap! Pe noi, in 2020, nici măcar pandemia nu ne-a lovit cel mai tare. Altele au fost problemele. Chiar îmi plăcea sa glumesc spunând ca "am eu covidul meu, cel oficial nu prea ma mai sperie". Si totuși, uitându-mă in urmă pot sa exclam: ce an a fost 2020!! Am urcat, am coborât, ne-a uluit, ne-a trântit, iar ne-a ridicat și iar ne-a trântit, ne-a bucurat dar de cele mai multe ori ne-a adus la disperare. Sunt un om foarte bine prins in zona de confort, cu frici de necunoscut, de neprevazut, și nici nu prea sunt dispusă la schimbări. Dar a venit Dumnezeu și m-a dat jos de pe norișorul meu de puf, probabil ca să îmi arate ca sunt mai puternica decât cred eu despre mine. Ce sa zic.....mulțumesc.....

Am făcut in 2020 aproape toate lucrurile pe care NU mi-am dorit sa le fac vreodată si văd ca am ieșit întreaga din toate astea. Dacă ar fi sa mă exprim in termeni din turism, aș spune ca a fost super all inclusive 🤭 - 2020 venind la pachet si cu un job nou, cu care nu am nimic in comun. Pandemia mi-a schimbat optica, am ales siguranța. 

Virusul nu ne-a schimbat prea mult rutina. In afara faptului ca nu am mai călătorit decat foarte puțin, după standardele noastre, in rest ne-am văzut de viața cam la fel. Nu sunt sfidătoare in ceea ce priveste această boală, știu ca e imprevizibila și poate fi foarte gravă. Pe noi ne-a ferit Dumnezeu până acum, dar am avut cazuri in familie, dar și printre prieteni si cunoștințe. Cei mai mulți dintre ei au trecut destul de greu prin boală, si au tras mult după vindecare. Chiar si asa, noi am avut contact cu persoane care nu știau ca sunt pozitive si nu ne-am infectat. Îi spuneam soțului ca ar fi culmea ghinionului sa ne infectam acum, când pare ca situația e sub control. Restricțiile nu m-au deranjat, nu am mai avut energie sa ma mai agit si pentru asta. Mulți din jurul meu sunt revoltați, dar prefer sa tac si sa nu intru in polemici. Ba mai mult, dacă ne uitam la țări din Occident, acum in carantină totala și care au fost foarte relaxate in vară, când la noi era masca obligatorie, chiar mi se par ok regulile impuse. Prefer oarece restricții, care se pare ca dau rezultate, decât sa ajungem din nou la carantină totală. Chiar nu ii înțeleg pe oamenii care vocifereaza! Pentru mine este extrem de neplăcut să port mască pentru ca sunt și purtătoare de ochelari, dar prefer așa decât sa ajungem la un al doilea lockdown. Am avut și eu îngrijorările mele prin vară, când vedeam că numărul cazurilor e in creștere (chiar suspectam o creștere artificiala, din pix), mi-era teamă de o a doua carantina, care m-ar fi făcut sa ma urc pe pereți. Cu toate astea nu am crezut zvonurile care spuneau ca "după alegeri ne închid", am avut fler si am crezut declarațiile autorităților care spuneau ca nu vor carantina iar.

In altă ordine de idei, aștept zăpada, mai ales pentru Elena. Îmi pare așa de rău pentru copii ca nu mai au ierni normale! Mi se pare foarte caraghios ca atunci când îl înveți pe un copil despre anotimpuri, să îi spui ca iarna e zăpadă, ca de Crăciun ninge, ca facem oameni de zăpadă si îngerași, sau ca Moș Crăciun vine cu sania. Anul trecut a nins pentru prima oară în iarna, fix de ziua Elenei. Ce cadou frumos! Vreo 3, 4 zile am stat numai pe afară, sa profităm, si bine am făcut pentru ca într-o săptămână s-a și topit.

De la noi cam atât pentru moment. 

La mulți ani! 

luni, 30 noiembrie 2020

sâmbătă, 28 noiembrie 2020

Cartofi gătiți de două ori


La noi în casă soțul este master cheful. Îmi place sa gătesc, dar se face atât de multă mizerie pentru o mâncare, și atât e de muncă, atât de repede se termină mâncarea, că-mi piere cheful să fac pe marea gospodină. Nu las familia nemâncata, dar rețete sofisticate nu o sa vedeți la mine 🤭

Cum spuneam, soțul e pasionat de gătit și tot el cumpăra cărțile de bucate. 
Pe Laura Laurențiu am descoperit-o acum mai mulți ani, prin blogul Rețete ca la mama. Mi s-a părut ca are rețete "făcu-bile". Când soțul a cumpărat cartea ei, am fost încântată și chiar am făcut câteva feluri de mâncare. 
Una dintre rețetele care mi-au atras atenția, a fost "Cartofii gătiți de două ori".
 Eu vi-i prezint în varianta adaptata, de post. Au avantajul că nu sunt prăjiți, nu sunt plini de ulei, deci sunt mai sănătoși. 
Am respectat indicațiile Laurei, doar ca nu am folosit untură de niciun fel. Am constatat ca cei mai buni sunt cartofii roșii tăiați ca pentru prăjit, dar grosier. După ce îi dau în câteva clocote, îi scurg bine, pun peste ei ulei, sare și alte mirodenii, amestec bine și se pun la cuptor, pe tavă și hârtie de copt. Se lasă până se rumenesc. 
De multe ori i-am mâncat ca atare, cu salată sau mujdei de usturoi. Noi obișnuim sa punem în mujdei o lingurița de muștar, după ce frecam usturoiul cu ulei și sare, până obținem o pastă. Este cel mai bun mujdei de usturoi! 
Dacă v-am inspirat, va doresc poftă bună! 

joi, 26 noiembrie 2020

Oaza.....

.....de natură din mijlocul orașului, Gradina Botanica. Din păcate e cea mai neîngrijita grădină botanica din România, dar acum e frumoasă pentru ca toamna face ce știe ea mai bine. Colorează!

Ne jucam de-a v-ați ascuns, legăm prietenii, cântăm, dansăm, ne jucam cu frunze și ne tăvălim în iarba 🙂



















Postari recente

Recent Posts Widget