sâmbătă, 18 ianuarie 2020

Lesă pentru copii

Da, știu cum sună "lesă" pentru copii. În realitate este vorba despre un sistem  de siguranță - ca acesta - dar eu îl numesc lesă, din amuzament.
O singură dată, acum vreo doi ani, am văzut un tătic și un băiețel legați cu acest sistem. 
Ulterior am văzut la Jumbo, dar nu am vrut sa cumpăr, ba mai mult, chiar am uitat ca exista acest dispozitiv. 
Drumurile cu Elena în magazine au devenit epuizante pentru mine, dar foarte amuzante pentru ea. Dacă la hipermarket e mai ușor sa o țin atentă, pentru ca participă la cumpărături (ea pune în coș, eu scot 😁) in magazinele de îmbrăcăminte devine totul o comedie neagră. Ca sa pot alege ceva (ca un detaliu, este vorba de raioanele pentru copii) fie o țin de mână, fie o țin în brațe, dar orice variantă aleg ma epuizează. Dacă o las în voia ei, aleargă printre culoarele cu îmbrăcăminte, ca într-un labirint. Dar nu se mulțumește să alerge doar în apropierea mea, ei îi place să exploreze întreg magazinul. Imaginați-vă ce înseamnă asta la H&M! 
Răbdarea mea a ținut până într-o zi când, la H&M fiind, a început sa alerge, amuzantă foarte, eu după ea, pentru ca ieșea din magazin și ar fi luat-o pe scări. 
Credeți-mă ca m-am simțit fix ca familia McCallister, în Singur acasă 2, când alergau în aeroport panicați ca pierd avionul. 
Instant mi-am amintit de "lesă". 
Sistemul de siguranță a devenit un accesoriu pe care îl am mereu în geantă, pentru ca nu știu niciodată când am nevoie de el. 
L-am cumpărat de aproape doua luni, dar nu l-am folosit decât de doua ori. Prima oară pentru ca eram într-o zona intens circulata de mașini, iar ea nu ma lăsa să o țin de mână, a doua oara la Târgul de Crăciun, seara, în aglomerație.
In sfârșit am fost și eu relaxata! Sistemul este foarte bine gândit, copiii nu se pot răni și nu îl pot desface. Are numai părți moi, toate părțile dure sunt acoperite. 
Soțul este mult mai relaxat decât mine, el nici nu visează să folosească așa ceva. 
Dacă va interesează să achiziționați, la Jumbo costă 10 lei și va asigur ca nu e nevoie sa cumpărați on line un produs similar, dar la un preț de 10-15 ori mai mare. Și acesta, așa ieftin, își face treaba foarte bine! 

duminică, 12 ianuarie 2020

Reconditionari - dulapul rosu si o comoda

   ✿ Dulapul rosu
   ✿ Comoda

In sfarsit ✿ dulapul rosu e gata, l-am dus acasa la el, dupa un an. De fapt e gata din august, dar am incercat sa ii fac un model pe sertare, in interior, si pentru ca nu mi-a placut deloc ce a iesit, dar nici nu am gasit timp (sau energie) sa-l refac, l-am abandonat din nou, pana acum cateva zile.
 Cum se vede si in link, a fost alb initial, dar vopsit peste acest rosu. Oricum asta e mai putin important, finalul conteaza. Fiindca va sta intr-o biserica l-am gandit simplu, intr-o culoare care sa nu il scoata in evidenta, Antracit - Borma Wachs. Modelul este traditional romanesc, lucrat cu sablon, l-am aplicat in fata si in spate, iar cel simplu in stanga si dreapta, dar numai la nivelul de jos pentru ca nu am vrut sa fie deloc incarcat. 
E un mobilier aparte pentru ca este foarte, dar foarte greu, abia il puteam muta din loc! Din cauza ca sertarul era foarte gros, am avut ceva probleme sa gasesc un maner care sa il cuprinda. Si asta m-a tinut putin pe loc. 
In final arata cum se vede in ultima fotografie. De fapt poza...






Fata - sertar
Spate
Lateral



✿ Comoda

 Mi-e imposibil sa gandesc o piesa de mobilier pentru mine, fara sa mi-o imaginez invechita. Pentru mine, aspectul deteriorat este o intoarcere in timp, in vremuri decente, mai calme, mai asezate. 
Ce se vede in fotografii este o comoda simpla, din pal, culoarea wenge. 
Interiorul l-am vopsit cu roz antic de la B.W, iar exteriorul cu ivory si cateva pensule maro-tutun, apoi am curatat ca sa obtin aspectul invechit. 








Pe curand!

sâmbătă, 11 ianuarie 2020

Jurnal

Pentru azi…
Sambata, nu-stiu-cat ianuarie  (nu am avut curiozitatea sa vad in ce data suntem, pc-ul nu arata) 2020, 11:12 dar pana am publicat postarea s-a facut ora 13:32
Pe fereastra
Nori, dar pana am publicat postarea, a iesit soarele.
In bucatarie
Nu stiu ce e pe acolo. Am intrat doar sa-mi iau cafeaua. De masa de dimineata a Elenei s-a ocupat tatal ei J
In casa
Curat, jucarii imprastiate, Veronica
Sunt imbracata
Pijama, evident. Intre timp m-am imbracat in haine de casa. 
Ascult
Cum baraie PC-ul sip e Margareta Paslaru in “Veronica”. Veronica s-a terminat pana am publicat eu postarea.
Mesteresc
Da, mesteresc, va arat in curand - Dulapul rosu si o comoda
Citesc
…REcitesc.
Intentionez
     Am semanat lavanda, as vrea sa plantez foarta multa, si sa amenajez putin prin curte, la tara.
   ✿Sa fac ornamente de Craciun. Da, deja ma gandesc la decoratiuni de Craciun. Ma gandesc sa incep prin octombrie, sa fac foarte multe, pentru a putea face cadou de Sf.Nicolae, si sa folosesc scortisoara, anason, nuci, covrigi, felii de mere si portocale deshidratate, conuri de brad. Vreau sa impodobesc bradul cat mai rustic. Anul asta nu am putut, desi am vrut, penru ca ar fi trebuit sa pun in brad si covrigi, dar i-ar fi mancat Elena.
Ma gandesc…
Ca aceasta rublica si “Intentionez” sunt similare.
Imi doresc
Sa folosesc mai multe produse de la Apiterra, din mai multe motive, intre care ar fi: 
     contin 98% ingrediente naturale, 
    ✿ am deja o crema si e un produs foarte bun, 
     ajut economia romaneasca.
Sunt recunoscatoare
Pentru sanatate si pentru dispozitivul de siguranta pe care l-am cumparat  de la Jumboo, Doamne!! Cautand sa vi-l arat, l-am gasit la eMag cu 74 de lei, redus de la 135. EU L-AM CUMPARAT DE LA JUMBO CU 10 LEI. 
10 LEI!!!!!!!!!!!!!!!!
Astept cu nerabdare
Nu neaparat cu nerabdare, dar astept urmatoarea excursie ;)) am facut deja rezervare la Tusnad, dar daca nu ninge, nu mai mergem. Si, din pacate, sunt sanse reale sa stam acasa. E foarte putina zapada chiar si acolo, in plus, plimbarile cu sania nu mai sunt cu sania, ci cu caruta.
Imi plac…
Filmele de Craciun. E adevarat ca acolo nimic nu are legatura cu nasterea lui Hristos, dar imi place ca actiunea se petrece in comunitati mici, unde oamenii se cunosc intre ei de-o viata, se ajuta real, lucrurile au o rezolvare, totul e curat, impecabil, caracterele la fel. Adica tot ce nu se intampla in viata reala, desi ar trebui.
Nu-mi place…
De mine cand sunt delasatoare.
Saptamana care a trecut
O saptamana normala, Slava Domnului!
Ieri…
Am facut cozonac, tot testez retete.
Azi..
Beau cafeaua in tihna, mesteresc, scriu pe blog…
Planuri pentru sfarsitul saptamanii…
Nimic deosebit.
Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza
Trebuie sa fac vizite la spital, unei rude-prietene care este internata pentru o operatie grea.
Un citat preferat pentru azi...
<<Primejdiosul parinte Natanail a murit in pace, deosebit de linistit si de smerit. Cand doctorii au propus sa ii puna un stimulator cardiac, el l-a implorat pe parintele egumen san u faca acest lucru:
  - Parintilor, inchipuiti-va, a spsu el, sufletul voieste sa plece la Dumnezeu, iar un aparat electric il vara cu forta inapoiin trup! Lasati-mi sufletul s plece cand ii va veni ceasul!>>
O fotografie de azi...
Mi-am incalcat promisiunea si am facut o poza cu telefonul, desi aparatul era la o intindere de mana si o deschizatura de fermoar.
  Pe curând! 

O zi de iarnă

Una dintre marile mele dorinte este sa fotografiez cat mai mult cu apartul, chiar daca azi am dat din nou dovada de lene. Desi camerele telefoanelor au ajuns la niste performante uluitoare, de neconceput pana de curand, nu imi doresc un telefon cu care sa fotografiez. Mi-e incomod cu DSLR-ul pentru ca e greu, dar prefer sa il port dupa mine. Nu mi-l pot imagina, pe Sorin Onisor, de exemplu, facand poze cu telefonul ;)) Eu am fotografiat atat de putin in ultima vreme, incat am inceput sa uit din setari. 
Sambata trecuta am avut parte de o zi rece, dar insorita, de primavara timpurie, mai degraba, decat de inceput de ianuarie. Am petrecut mult timp afara, in curte, la soare, spre bucuria Murei, care s-a bucurat ca am fost langa ea mai mult timp.Dintre toti, Elena a fost cea mai fericita pentru ca a avut ocazia sa faca ce ii place ei cel mai mult: baloane de sapun!
Cum spuneam intr-o postare de anul trecut, recomand Ciobanestii de Bucovina familiilor cu copii, dar care au o curte mare. Fiind ciobanesti au nevoie de multa miscare. Singurul pericol real, si nu doar pentru copii, chiar si pentru adulti, este ca, fiind catei mari, grei, masivi, pot trânti foarte tare sau zgaria rau, dar din joaca. Asta e si motivul pentru care Mura e in tarcul ei si nu libera printre noi. Dar Mura are tarc mare, de aproximativ 190 mp.
In cateva imagini, asa poate fi o zi de iarna :)


























duminică, 5 ianuarie 2020

Restanță - Apuseni, august 2019

Am incarcat, la aceasta postare, 88 de fotografii. Cand selectez mi se par toate frumoase, mi-e greu sa aleg una sau alta. Daca parcurgeti toata postarea inseamna ca sunteti oameni rabdatori ;))
Apusenii dau dependenta, asa ca iata-ne, de data asta in trei, din nou la Vadul Motilor, si da, la aceeasti gazda. O cazare relativ modesta, cu strictul necesar, fara pretentii mari, dar cu gazde deosebite. Oamenii conteaza cel mai mult!
E adevarat ca am ales zona si datorita faptului ca ne doream sa facem trasee, iar in zona se pot face excursii si cu copii mici. Drumurile se parcurg bine in pas de plimbare, iar de peisaje nu mai spun  - doar am 88 de fotografii la postare ;)) - muntii Apuseni sunt unici.
 Am oprit in Alba Iulia, ne-am plimbat, am mancat inghetata si ne-am copt de atata caldura. Asta e ceva ce nu pot uita! (nu-mi place caldura, iar asa ceva in a doua jumatate a lunii august e de tinut minte)






 In vadul Motilor, in fiecare seara ne plimbam in sat, ne-am imprietenit cu localnicii - nici nu e greu, motii sunt oameni calzi, primitori - ba chiar ne-au invitat sa le admiram purcelusii abia fatati.



 Intalnire de gradul zero :)))))







 La Ghetarul Scarisoara, Elena nu a fost intimidata de numarul mare de scari, pe  care le-a coborat si urcat fara sa se planga. E un copil foarte activ, de aceea nu ne-am sfiit sa alegem acest traseu.



 In zona sunt foarte multi localnici care vand fructe de padure si placinte motesti. Deci o masa e asigurata :) 














 Am mers din noi la cascada Pisoaia, dar fiind sfarsitul verii debitul de apa era mic, iar cascada nu era asa de spectaculoasa. Aceeasi stare de fapt am gasit-o si la Poarta lui Ionele. Cea mai buna perioada, pentru drumetii la cascade este inceputul primaverii, cand se topeste zapada.








 Din nou la Patrahaitesti, pe la tanti Zorita, de data asta nu am mai intalnit-o. Dar drumul pana acolo a fost plin, plin de peripetii. Initial am vrut sa mergem pe Muntele Gaina. Insa ne-am intors pentru ca drumul era foarte accidentat, stricat, in urma viiturilor care au fost in zona vara trecuta. Asa ca am facut stanga-mprejur si ne-am indreptat spre cascada Patrahaitesti. DAR!! am ales varianta scurta ca numar de kilometri, in schimb cea mai accidentata. Drumul, in cea mai mare parte, era atat de stramt, incat daca se intampla ceva si nu puteam trece mai departe (vreun copac cazut in drum sau drum prea accidentat) nici nu am fi putut intoarce. Cred ca scoteam masina de acolo piesa cu piesa, altfel nu vad cum. Si acum, cand scriu aceste randuri, simt frica de atunci. Deja faceam scenarii, ma si vedeam cu Elena in brate prin padure, pana la primul catun. 
Ne-a fost invatatura de minte, si va sfatuiesc si pe voi: alegeti drumul cel mai lung, chiar daca e ocolitor, dar e si cel mai sigur! Daca GPS-ul va arata un drum scurt, dar indica ca se parcurge in timp mare, e clar ca e o alegere proasta. Sotul meu stia asta, dar s-a gandit :"cat de rau poate sa fie?", mai ales ca le-am cerut sfatul localonicilor, dar ei ne-au spus sa "mergem incet si cu grija" de unde?! Am fost la limita. Urmatorul nivel era sa ramanem cu maisna in drum, blocati in mijlocul padurii. Nu ma pricep la autoturisme, dar cred ca acela  nu era bun nici pentru masinile de teren. Poate pentru tractoare. Este o zona care a fost lovita foarte tare de viituri vara trecua, si s-a vazut peste tot. 
<<Ca o paranteza, am fost si la Groapa Ruginoasa Drumul pana sus a fost dezolant, fata de ce stiam de anul trecut, pentru ca erau foarte multi copaci cazuti, drumul greu de parcurs, Elena nu facea fata, am dus-o in brate cu randul, ba chiar am vrut sa ne intoacem dar ne-am dat seama ca nu mai e mult pana sus si am mers mai departe. De aceea nu am facut nici fotografii. Tot ce-mi doream era sa ma vad mai repede scapata de acolo. In toate drumurile noastre ne-a ajutat Dumnezeu sa avem vreme buna, nu a cazut nicio picatura de ploaie. >>
 Cand am scapat cu masina din padure si ne-am vazut scosi la liman, bucurosi ca vedem si alti oameni, alti excursionisti, peisajele, verdele, linistea...am mai uitat de pericolul prin care trecusem. 

































 Ne-am plimbat cu caruta pana la cascada Varciorog, mai mult ca sa o protejam pe Elena. Ni s-a parut prea mult sa mearga pe jos, si nu in ultimul rand am vrut sa ii facem o bucurie. Plimbarea cu caruta e o placere pentru multi, la orice varsta. Din pacate nu am fotografii, am facut poze cu telefonul. Nu pot sa-mi amintesc de ce...
Am incheiat vacata cu o escala la Sibiu, dar nu ne-am plimbat prea mult pentru ca Elena nu a ratat ocazia de a se balaci in fantanile arteziene din Piata Sfatului si a trebuit sa plecam mai repede de acolo pentru ca nici afar nu era prea cald. 


Desi e o postare lunga, mie mi se pare doar un rezumat :) Sunt atatea amintiri dintr-o vacanta, incat o postare pe blog e prea saraca.
Dar, daca ati ajuns pana aici si nu v-ati plictisit, eu va multumesc.
Sa aveti o saptamana frumoasa!

Postari recente

Recent Posts Widget