marți, 20 aprilie 2021

Jurnal și...dor de blog

 

✿ Azi... 
20.04.2021, dimineața devreme a plouat ușor.

✿ Pe fereastra... Oameni, nori, bălți... 

✿ In bucatarie...  Aproape nimic de mâncare și multă mizerie 🙃

✿ In casa… Dezordine și mizerie. Am fost plecata de dimineață până seara, zile la rând, nu am avut timp sa fac mai nimic. Soțul ma ajută cu piața și spălatul vaselor. Elena e la țară câteva zile. 

✿ Sunt imbracata... hanorac de lână, miros ca o oaie 🤪 cizme de cauciuc, jeansi. 

✿ Ascult...  E destul de liniște, dar se aude vag, traficul. 

✿ Meșteresc... Nimic. Nici măcar nu am timp să fac curat... 

✿ Citesc…  Am citit atât de puțin in ultima vreme, încât nu merită să menționez. 

✿ Intentionez… Să vizităm un câmp de lavandă si unul de maci. Cum macii cresc spontan, trebuie sa căutam acel câmp. Cunoaștem o zonă, undeva pe DN 1. O să vedem ce găsim! 

✿ Ma gandesc… Foarte serios, am vorbit si cu soțul, dacă mai are sens să plătim Netflix. Sunt atât de multe filme si seriale care fac propagandă homosexuala, încât rămân foarte puține filme/seriale de văzut. Din cele care au mai rămas, le-am cam văzut. Ba chiar si la acelea poți avea surprize foarte neplăcute (ex. Anne cu E la sfârșit, partea a treia) Ce mai rămâne de văzut, de ce să mai plătim?? 

✿ Imi doresc…să-mi 

✿ Sunt recunoscatoare… pentru sănătate și pentru ca Elena a prins pandemia la gradi și nu la școală. Am putut să o feresc de excesul de telefon și calculator. 

✿ Astept cu nerabdare… să îmi schim serviciul. E doar o chestiune de timp. Am primit o ofertă, trebuie doar să o accept. Nu e chiar ce mi-am dorit dpv financiar și al locației, dar e cea mai mare firmă pe nișa ei, una dintre cele mai mari din România și mi se oferă posibilitatea sa învăț. 

✿ Imi place... Că soțul, împreună cu Elena, au dus mărțișoare doamnelor de la piață, de la care cumpărăm cel mai des, ale căror clienți fideli suntem. A fost un gest frumos! 

Îmi place cum arată totul, cerul, împrejurimile, după o furtună. Este totul atât de curat si limpede!! 

Nu-mi place…  

Că s-a închis, din cauza pandemiei, micul magazin cu lenjerie de pat, de lângă casă. Produse românești, materie primă românească, sau cel mult din Republica Moldova, de o calitate excepțională. Trist. 

✿ Saptamana care a trecut... Soțul și-a făcut un test covid rapid. I-am zis sa și-l facă pentru liniștea lui. El deja făcea scenarii, care cum ne izolam... 🙃 Pe Elena ar fi dus-o la țară chiar in seara aceea, el s-ar fi relocat într-un alt apartament.... 🙃 etc Eu nu am avut nicio apăsare, știam ca va fi negativ. Am mai spus-o și cu alte ocazii, covidul e a-5372667373692535-a problemă a mea. Dacă nu aș purta mască nu aș simți ca e pandemie. Mai mult ma deranjează ca se dorește accesul la diverse evenimente, pe baza adeverințelor de vaccinare & comp, nu-mi place genul ăsta de îngrădiri, dar încerc să îmi păstrez calmul. 

✿ Ieri...O zi plină, dar bună. Am primit o ofertă de lucru.

✿ Azi...  La fel ca ieri, o zi plină. 

 ✿ Planuri pentru sfârșitul săptămânii ...nimic deosebit. Sunt Floriile. Biserică, familie... Suficient! 

✿ Planuri pentru săptămâna care urmează ....demersuri pentru noul job. 

✿ Un citat pentru azi....Nu am un citat, am o cugetare. Privind in urmă, la ultimii doi ani, ma gândesc că am trăit fix acele experiente de viață de care m-am temut cel mai mult (și încă nu s-a terminat) Cred ca dacă stăm in bula noastră de confort, vine Dumnezeu si ne ridică in picioare la lecție, sa ne demonstreze....nu stiu ce. Sa avem mai multa încredere in El, sa ne arate ca suntem mai puternici decât credem... Habar nu am, timpul o să-mi arate. 

✿ O fotografie de azi.... Nu am foto de azi, dar am niște foto. 







marți, 9 martie 2021

Situații

 🌺

"In mașină, vorbeam cu dl.Soț. Pe fundal o auzeam pe Elena care spunea neîncetat" bre, bre, bre.....bre, bre, bre"

M-am întors către ea si i-am spus, puțin mai răstit, să tacă, pentru ca am de vorbit cu tati si nu ma pot înțelege cu el. A tăcut, dar îi simțeam privirea. După ce am terminat conversația, m-am întors către ea, și i-am spus ceva, orice, numai sa o scot din muțenie (ma mustra conștiința ca nu i-am vorbit frumos, nu ar fi trebuit sa ridic tonul)

S-a uitat la mine și a continuat calmă: "bre, bre, bre și....bre, bre, bre"

🌺 

"Elena dormea, noi doi vorbeam in șoaptă, ca sa nu o trezim, despre programul de a doua zi. Îi spun lui tati: *mâine dimineață am programare la Ani*

In secunda următoare, Elena s-a ridicat in fund si aproape a strigat: *mă iei și pe mine la Ani? *

🌺 

A vrut sa se așeze pe scăunelul ei, dar a calculat greșit și a cazut pe lângă el. Din poziția in care eram, nu o mai vedeam. Puteam, doar, să intuiesc ca este întinsă pe podea. Nu s-a auzit nimic câteva secunde. Nu am reacționat nici eu. Ea tăcea, eu tăceam. Așteptam.... O aud la un moment dat: "mami, am găsit ceva sub pat!..... A, nu, e doar praf" 🥴


marți, 9 februarie 2021

O zi la munte

Acum mulți ani, ne-am încăpățânat să mergem la Slănic Prahova, pentru bălăceala, deși la meteo au anunțat clar ploaie. Nu a fost o zi ratată, îmi amintesc ca am mers la Vălenii de Munte si am vizitat casa memoriala a lui Nicolae Iorga, dar na...când pleci cu gândul ca vei face plaja, dar ploua ca in poeziile lui Bacovia, e tare neplăcut. Vorbind despre asta cu o rudă care lucrează la I.N.M.H, mi-a spus ca pot sa sun la institut, la numărul de pe site, ceri cu meteorologul de serviciu, și ceri informații despre zona de interes. Am făcut așa de câteva ori și a fost perfect. 

Nu si de data asta 😃 Domnul soț a spus că nu are cum sa se topească zăpada, in mare a avut dreptate, zăpada mai era pe pârtie dar apoasă și murdară. 

Când am ajuns la Cheile Gradistei ploua cu găleata, cum se spune. Eu și Elena nici nu am coborât din mașină. Lui tati i s-a spus ca, din cauza vântului, ziua de schi e compromisă. 

Am hotărât ca nu rămânem peste noapte, dar pentru ca tot am ajuns până acolo, să vizităm Dino Parc, Cetatea Râșnov si Peștera Valea Cetății, toate într-un perimetru de câteva sute de metri. 
Elena iubește dinozaurii foarte tare! Nu ma întrebați de unde pasiunea asta, ca nu aș ști ce sa va răspund 😃 Vizita coincide cu tema săptămânii la gradi, dinozaurii. 


In timp ce eram la Dino, ne-au sunat de la pârtie, îngrijorați ca nu mai ajungem la programarea pentru lecția de schi... Nu mai ploua, si ne-au asigurat că ora se poate ține. 
 Eu deja îmi luasem gândul, chiar ma bucuram de schimbarea de program. Fără chef, eu, ne-am întors pe pârtie unde Elena și tati și-au văzut liniștiți de oră. 
Relația mea cu sporturile de iarnă este cam cea din imaginea de mai jos: sa privesc pe fereastră, de la căldură 😃 
Nu-i vorbă, nici tati nu e prea pasionat, dar pentru ca Elena e foarte sportivă, trebuie să practicam si noi anumite sporturi pentru ca nu o putem lăsa nesupravegheata. 
Deocamdată nu ma bag la schiat, însă patine si role îmi voi cumpăra. Cel puțin plimbările cu role abia le aștept! 
Cât timp s-a desfășurat ora de schi, cu dl Laurențiu, am sunat la I.N.M.H ca sa știm dacă e cazul sa rămânem si azi. Am hotărât ca mergem acasă. Am anulat rezervarea la pensiune si ne-am reîntors la Râșnov ca să continuam vizitele. 
Cetatea Râșnov nu se poate vizita până anul viitor in februarie. Ne-am plimbat puțin in curtea principala și am urcat in turnul principal. Primăria a obținut fonduri europene, iar cetatea este acum in renovări, modernizări (se va putea urca cu telecabina, așa cum se urcă și la Cetatea Devei) 




La peștera Valea Cetății se urcă câteva sute de metri, pe jos. E a două oară când mergem acolo, știam drumul, dar de data asta mi s-a părut greu. Eram îmbrăcați gros, afară era foarte cald pentru locație si data din calendar + oboseala acumulată, m-am văicărit tot drumul 😁 
Peștera este relativ nouă in circuitul turistic, in vremuri normale înauntru țin concerte instrumentiști ai Filarmonicii din Brașov. 
După terminarea turului, ghidul oprește luminile, iar vizitatorii rămân într-o beznă totală, probabil cam jumătate de minut. Este o experiență unică. 
Știam ca au acest obicei, dar diferența între prima vizita de acum 9 ani și ieri, a fost ca d-na ghid ne-a cerut acordul sa stingă luminile. 
Într-adevăr, dacă ești mai claustrofob, poate fi un moment foarte neplăcut. Eu m-am bucurat că Elena nu s-a speriat deloc, dar am ținut-o de mână si am vorbit cu ea. Am îndemnat-o să se concentreze pe sunetul pe care îl fac picăturile de apă.
Dacă la urcare m-am văicări, nici coborârea nu mi-a plăcut deloc. De fapt coborârile de pe munte mi se par mult mai neplăcute decât urările. Ce sa mai zic....sunt o autentică fată de oraș 😃


Azi este prima zi de gradi, după mult timp. Elena a fost foarte fericita de reîntoarcere, i-am explicat ca nu a dispărut coronavirusul, este mai puțin însă tot trebuie sa avem grijă, sa ne spălam des pe mâini, sa nu băgăm mâna in nas și/sau in gură. Inițial i-am spus ca nu mai mergem la grădinița sau in parc din cauza unui "prafuleț" care ne face rău la cap si la burtică. Dar de Crăciun a primit cartea "Conni învață despre Coronavirus", și am trecut la nivelul următor. Nu îl mai numim "prăfuleț",  înțelege fenomenul foarte bine și vorbim clar și îi spunem pe nume, coronavirus. Am făcut tot posibilul sa îi explic ce se întâmpla, fără să o isterizez sau sa o sperii. Nu mi s-ar fi părut normal sa ii ascund ceva din realitatea pe care o trăim, doar pentru ca e mică. Mai ales că treceam pe lângă parcuri închise, in care i-ar fi plăcut să intre sa se joace. Trebuia sa înțeleagă de ce sunt închise cu lacăt. 
Aseară ne-am culcat devreme, iar dimineața ea s-a trezit singură si m-a întrebat dacă e zi. 
Eu: "da, este dimineața. Asta ce înseamnă?" 
Ea: "ca mergem la grădinița!!" 
Când mai aveam de parcurs vreo 20 metri până la  poarta grădiniței mi-a spus ca nu e nevoie sa merg cu ea, se duce singură 😃 Am lăsat-o doar când mai aveam câțiva metri, ca să o pot supraveghea, sa am situația sub control.

O săptămână frumoasă va doresc!
Sănătate! 

duminică, 7 februarie 2021

Jurnalul unei femei simple

  


✿ Azi... 
6 februarie 2021, ora 21:43 când am început sa scriu. Între timp a trecut de miezul nopții. 

✿ Pe fereastra...Intuneric si frig. Nu știu unde e căldura anunțată de meteorologi!! 

✿ In bucatarie...am intrat mai rar in ultima vreme, am mâncat in fugă. 

✿ In casa…curat, cald, liniște... 

✿ Sunt imbracata... cu pijama. 

✿ Ascult... respirația Elenei. A avut o zi plină, doarme de mult. 

✿ Meșteresc... in ultimele zile nimic. Nici măcar craft uri pentru Elena. Oricum ea nu a fost acasă, nici nu as fi avut cu/pentru cine sa fac. 

✿ Citesc…  Am citit atât de puțin in ultima vreme, încât nu merită să menționez. 

✿ Intentionez… să-mi schimb serviciul, dar asta știți deja 🤭

✿ Ma gandesc… la rata de infectare. Într-un puseu de logică, mi-am dat seama ca in perioada in care erau +10.000 cazuri zilnic, in jurul nostru era plin de oameni bolnavi (rude, prieteni, cunoștințe) În ultima perioadă nu mai știm pe nimeni bolnav, ceea ce ma face sa cred că rata de infectare chiar scade. Vorbeam cu o cunoștință despre situația asta si mi-a confirmat ca i s-a întâmplat la fel, in toamnă afla despre foarte multe persoane infectate, acum nu. Nu știu cum va evolua situația pe la noi, dar îmi place cum e acum. Ieri, atmosfera in oraș era una agitată, in sensul bun, chiar veselă. Exact agitația asta nu îmi place mie in orașe, dar in contextul actual e de dorit. E un semn de normalitate. Dacă nu ar trebui sa purtăm măști, aș uita ca exista covid și pandemie. 

✿ Imi doresc…să-mi schimb serviciul. Alte dorințe arzătoare nu am in acest moment. Am avut două interviuri, unul fizic, celelalt on-line. In urma primului interviu am primit invitația pentru următoarea etapă de selecții, la cel de al doilea merge putin mai greu. Recrutarea se poate intinde pe tot parcursul lunii. 

 Sunt recunoscatoare… pentru sănătate și pentru ca nu ne-am îmbolnăvit de covid la munte. 

✿ Astept cu nerabdaresă vizităm Rezervația de urși de la Zărnești. Copiii sub 5 ani nu au voie, deci pe 6 februarie 2022, cu voia lui Dumnezeu, ne vom prezenta la poarta sanctuarului. 

✿ Imi place...că încep grădinițele, chiar dacă noi am ales să mai mergem câteva zile la munte. Și Elena a fost foarte încântată când a auzit că va merge din nou la gradi. 

✿ Nu-mi place…  

✿ Saptamana care a trecut… o săptămână plină de incidente... 

✿ Ieri....am așteptat mult această zi, pentru ca e începutul unui week-end prelungit, plin de evenimente. Chiar ziua de 5 februarie, are o însemnătatea pentru noi. Se împlinesc 2 ani de când am fost anunțați ca "am căzut în potrivite cu o fetiță". Ce emoții am avut când a sunat telefonul!! Până am auzit cuvântul "fetiță" mi s-a părut ca au trecut ore. Și 4 ani de când o avem pe Mura. 


 Azi...pe lângă ca e ziua Elenei, 6 februarie, e o zi plina de sărbătoriți, oameni dragi. Am comandat tort, am mers la bunici, și am sărbătorit in familie împreună cu unchiul preferat, a cărui zi de naștere este tot azi 😃

 Planuri pentru sfarsitul saptamanii… să sărbătorim! 

 Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza… mergem din nou la munte pentru ski. 

✿ O fotografie de azi... nu pun o fotografie de azi, deși am făcut multe, dar sunt destul de personale. In schimb am sa pun trei, de fix acum un an. Atunci a nins toată noaptea, iar dimineața era zăpada de aproape jumătate de metru. Vreo 3-4 zile nu am prea intrat în casă decât puțin la prânz si seara, bineînțeles 🤭 In restul zilei am stat numai afară ca să ne bucurăm de zăpadă și săniuș. 







vineri, 29 ianuarie 2021

Cam amestecate

 Cum spuneam, am fost la munte. Eu, mare amatoare de călătorii, am plecat mai mult împinsă de la spate. Am făcut bagajele din inerție, drept dovada ca am uitat câteva lucruri acasă, destul de importante. Dar ne-am descurcat până la urmă. Am făcut iar prostia sa plec de acasă cu prosop alb, după ce in Kefalonia, îngrijitoarele au crezut ca este prosopul hotelului și l-au luat la spălat. Cam așa si acum, doar ca de data asta mi-am făcut-o cu mâna mea: am confundat prosopul meu cu cel al pensiunii, de pus pe jos la ieșirea din duș. Puteam să-l iau si să îl spăl in "șaptemiideape" si cloruri, dar l-am lăsat acolo.

Vremea a fost destul de rece, dar frumoasă pentru ca a nins. La dus a fost un mic blocaj in zona serpentinelor de la Pârâul Rece, dar am trecut și cu bine, și repede. 


Ne-am împrietenit cu un cățel... Cum altfel?! 
Ne-am dat mult cu sania si colacul 🤭
Dar mai ales, căci pentru asta am mers la munte, am inițiat-o pe Elena in ale ski-atului. Se pare ca îi place, ne gândim sa mai mergem peste o săptămână. Sa vedem cum va evolua pandemia în România. In afara faptului ca purtam mască in interior, nimic nu ne arată că realitatea e cum e. Să va mai spun câți copii de școală erau la munte?! Mulți... 

Ca tot a venit vorba de pandemie, eu tot aștept sa crească rata de infectare, nu de alta, dar sa avem o imagine a realității. Chiar azi îmi spunea cineva ca 7 din 8 romani plecați la muncă in Italia, au fost confirmați pozitivi și sunt in carantină. Desigur, dacă rămâneau in țară, își vedeau de viață liniștiți...

Scriam in jurnal că îmi caut serviciu. Marți am mers la un interviu, iar cât am stat la munte, am mai primit doua telefoane. La unul dintre ele nu voi merge - jobul pe care il am acum nu îmi place, dar e foarte sigur, aș putea ieși la pensie de aici, deci voi avea mare grijă ce pun in loc - iar celalalt interviu...oh...e chiar una dintre firmele la care îmi doresc sa lucrez. Marți am interviul, on line.

Pe data viitoare! 

luni, 25 ianuarie 2021

Jurnalul unei femei simple


✿ Azi... 25 ianuarie 2021

✿ Pe fereastra... Acum e senin, dar dimineața a plouat torențial. Nici măcar ploaie de toamnă nu aș putea spune ca a fost. A semănat cu o ploaie de mai. 

✿ In bucatarie... Am mâncare de ieri. 

✿ In casa… reușesc, de-o vreme, sa mențin curățenia peste săptămâna, fără să mai dau cu aspiratorul, dar matur in fiecare seară. Ordine fac seara, împreună cu Elena. Ea își strânge jucăriile. Dacă e ordine in casă, sunt mulțumită. 

✿ Sunt imbracata... Fusta, bluză tip polar. Nu sunt acasă. 

✿ Ascult... Da, ascult ceva care îmi displace total si de care vreau sa scap cât mai repede. E un sunet caracteristic jobului. 

✿ Mesteresc Cum spuneam si in jurnalul precedent, doar craft-uri educative pentru Elena. 

Viața la Poli 

Sporturile de iarnă 

Mica Unire 

✿ Citesc… dar scriu. Ii scriu Elenei un jurnal pe care sa îl citească peste ani. 

✿ Intentionez… să îmi schimb serviciul. Pandemia mi-a schimbat optica si m-am orientat către un job sigur, dar care îmi displace to-tal. Cu mine nu merge așa! Vreau sa ma duc cu drag la serviciu. Am sa caut până găsesc. E foarte, foarte greu in această perioadă, dar nu ma las. 

✿ Ma gandesc…la cazul ursulețului care a fost salvat, se află la sanctuar, dar pentru ca toată viața lui nu a trăit decât in cușcă, se învârte in cerc, pe un perimetru de 2mp, deși are pădurea la dispoziție. Câteva secunde m-a revoltat, apoi m-a apucat disperarea, pentru ca mi-am dat seama a NOI TOȚI suntem ursulețul acela. Și nu din cauza pandemiei, pandemia nu e decât bomboana de pe coliva, ci din cauza stilului modern de viață. Avem impresia a suntem evoluați si high-tech, dar in realitate ne atrofiem simțurile, ne îndepărtăm mult de ceea ce ar trebui să fim. Câți dintre ar putea trai bine, foarte aproape de natură, așa cum ar fi normal? Cam nimeni. Și, dacă s-ar întâmpla așa, probabil am fi catalogați nebuni. Nu zic ca ar trebui sa fugim in peșteri, dar sa trăim mai simplu, departe de orașe mari si aglomerate, total. Nu mai suntem capabili! 

✿ Imi doresc…ce spuneam in jurnalul precedent + un alt job. 

Sunt recunoscatoare… pentru sănătate și pentru internet. Am reușit sa rezolv niște probleme, de la distanță, depuneri de acte. Am scăpat de stat la cozi, drumuri, știți voi... Măcar atât bine sa aducă si pandemia asta! 

✿ Astept cu nerabdare…să-mi găsesc alt job 😁

✿ Imi place...  ca am reușit sa ma desprind de feisbuc, încă din septembrie anul trecut, datorita documentarului "Dilema socială" 

Mai intru punctual, pe vreo 2, 3 profile, persoane publice, cu direcții și idei total opuse, despre evenimentele momentului. Consider ca sunt cumva pe linia de mijloc, și mi-e ușor să văd extremismul din jurul meu. Uneori e amuzant, dar de cele mai multe ori este îngrijorător. 

Instagram nu s-a lipit de mine. 

✿ Nu-mi place…Că a scăzut numărul de infectari.....pe hârtie. Tocmai azi îmi spunea cineva că are in familia extinsă vreo 4 bolnavi care și-au făcut teste rapide cumpărate de la farmacie si se tratează singuri acasă. Ok... Fiecare gestionează boala cum crede. Situația de mai sus o cunosc foarte bine și autoritățile, deja nu mai e un secret pentru nimeni. Dar, din păcate ne cam furăm singuri căciula si tare mi-e ca într-o lună se va repeta situația din toamnă. 

✿ Saptamana care a trecut… am rezolvat lucruri importante. 

✿ Ieri....zi normală de duminica. Pentru noi asta înseamnă ca dimineața mergem la Sf Liturghie, eventual ne odihnim la prânz toți (Elena sigur) iar după amiaza, dacă vremea nu e prietenoasa, rămânem acasă și inventam activități 🤭 Ieri, fiind 24 ianuarie, am vorbit despre Mica Unire. 

Azi... Un început greu de săptămâna. Dimineața am fost la o instituție a statului sa depun un  set important de acte. Acolo mi-au refuzat actele din cauza unui anumit tip de timbru. Am plecat. Acasă, am sunat la autoritatea care mi-a eliberat actele, să ii spun pățania cu timbrul. Până in martie nu sunt șanse, pentru ca abia atunci primește timbre pentru 2021. Am sunat-o pe doamna care mi-a refuzat actele sa ii explic situația si să cer alte detalii. Îmi spune: "......stați să o întreb pe șefa...." / O aud prin telefon pe șefa spunând: "să le aducă așa...." Am si zburat sa le depun! O ocazie ca asta nu trebuie ratată! 

Planuri pentru sfarsitul saptamanii… oh, nu, dar pentru mijlocul săptămânii, da. Vrem sa mergem la munte, am si făcut rezervare. Sper sa nu dam nas in nas cu niciuna dintre tulpinile covidului!! 

Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza… ce am spus mai sus + sa depun tone de CV-uri. 

Un citat preferat pentru azi... 

"Exista viață si după serviciu" - nu e un citat, e un motto 😃

Via Facebook 

✿ O fotografie de azi...

Via Google 


joi, 21 ianuarie 2021

Ce mai poți să faci la mall?

Să vizitezi un muzeu! Cine ar fi crezut așa ceva?! Da, e mult spus muzeu, eu l-aș fi numit altfel, dar sa nu ne pierdem in detalii inutile. Deși noi suntem amatori de muzee, despre Muzeul Simțurilor București, am aflat abia azi dimineață, deși el este in Romania cam din 2017-2018.

Elena s-a obișnuit cu drumurile, și cum mă întreabă invariabil, în fiecare seară "mâine, când ne trezim, unde mergem", și in fiecare dimineață "azi unde mergem" 🤭 Bineînțeles ca nu am stat pe gânduri și am pornit imediat într-acolo. 

Vizita nu durează mult, dar e o experiența frumoasă, pe care o vom repeta cât de des se va putea. 

Elenei i-a plăcut atât de mult încât ar mai fi făcut turul încă o dată. Am aflat, cu încântare, că organizează si aniversari. Mi se pare locul perfect pentru petreceri de copii, in sezonul rece. 







Postari recente

Recent Posts Widget