Intr-o zi de sambata, la tara

 In zona unde avem "tara" este un izvor de unde si noi, si multi altii, luam apa pentru mancare si baut. Apa este (inca) foarte curata, nepoluata, lucru verificat. Desi locul, din pacate, nu e niciodata curat, sambata mi s-a parut de-a dreptul dezolant. Nu am stat prea mult pe ganduri, am hotarat sa fac curat acolo. Am plecat sa iau ce-mi trebuia pentru curatenie (manusi, saci) si m-am intors. Nu a durat mult, dar am strans doi saci cu mizerie.

Uitandu-se in jur la plecare, Elena a spus: "mami, ce curat e!" I-am raspuns ca "nu e chiar ce trebuie, dar macar nu mai e ce-a fost" 

In timpul asta domnul sot s-a ocupat de gradina, si din neatentie s-a taiat foarte tare la deget, sangele curgea siroaie. Tot ce am avut la indemana a fost arginutul coloidal pe care il am in permanenta dupa mine pentru ranile Elenei, si ulei esential de lavanda cumparat de la plafar. Uleiul l-am cumparat ca sa ne fie mai usor sa scoatem capusele de pe caini si pisici. 

Revenind la taietura, i-am dat cu cateva pufuri de argint coloidal si cu fix 2 picaturi de ulei esential.

                                                    Vreo 2-3 ore mai tarziu, rana arata asa: 

Sub trambulina sta ascunsa Elena, suparata pentru ca a certat-o tati ;)))) , alaturi de una dintre catelusele noastre.

Am profitat de ocazie si am initiat o sedinta foto in iarba :)

 

Cred ca v-am mai spus de cel putin 100 de ori ca imi plac luminitele ambientale, si ii sunt foarte  recunoscatoare celui care a inventat luminitele care se alimenteaza cu baterii (bateriile sunt foarte poluante, noi le strangem o perioada mai lunga si le ducem in locuri special amenajate) 

Am la tara mai multe modele, pe care le folosesc deja in curte, dar si in casa. Insa mai am cateva carora nu le-am gasit locul. Pentru mine sunt foarte importante, nu pot sa le pun chiar oriunde :) 

Luminitele, linistea, latratul cateilor in departare, oracaitul broastelor si un tren care se aude infundat, formeaza cea mai frumoasa muzica! 

                                                         O saptamana frumoasa sa avem!

Livada cu Lavanda

Imi doresc de multi ani sa vizitam un camp cu lavanda. Anul trecut am ratat din cauza ploilor. Dar anul asta am zis ca nu mai pot lasa sa-mi scape. Stiam ca avem o plantatie relativ aproape  de casa, am sunat sa cer informatii, dar nu se putea vizita. Insa tot ei mi-au recomandat Livada cu Lavanda. 

"Un loc de poveste aproape de Bucuresti dar totusi departe de zgomot, poluare si stress" - asa se prezinta ei pe pagina de FB

Nu am mai stat pe ganduri, am pornit intr-acolo! Cam trei sferturi din drum este spre "tara" noastra, doar ca la un moment dat am facut stanga. O zona foarte frumoasa, scurta calatorie a fost o placere. Sate curate, case ingrijite, de oameni gospodari. 

Cand ne-am apropiat de plantatie, am zarit de la distanta o mare pata de culoare. E ceva mirific!

Am parcat, apoi am mers pe jos aproximativ 100 m. Desi era doar 6 dupa amiaza, se auzeau deja greierii. Nu mai incetam sa ma bucur si sa admir, in acelasi timp. 

Nici nu stiu ce-ar mai fi de spus! Daca nu ati avut ocazia pana acum sa vizitati o plantatie cu lavanda, nu ezitati. 

Inca este luna ei!

 

 

 

 

 

După ploaie

 După cum știți, sau nu 😁, marți a plouat foarte tare în București. Inițial am avut un cod portocaliu de furtună, ulterior l-au schimbat în roșu. Dacă tot e sa fie furtună, mă simt ușurată când sunt în orașe și nu în zonele de sat. Acolo bagubele sunt mult mai mari. Oamenii își pot vedea distrusă munca de o viață, in câteva zeci de minute. Pentru o mașină strivită de un copac, cheltuielile mai sunt acoperite de o asigurare tip CASCO. Dar să-ți vezi sera luată pe sus, când faci agricultură pentru consumul familie, e trist. 

A fost atât de multă apă pe străzi după furtună,  încât nu puteai ocoli nimic. Am pășit în băltoace cu apă până la glezne 😁

Daaaar chiar și așa o ploaie poate aduce motive de bucurie "after"

Ne-am îmbrăcat corespunzător și am ieșit afară la bălăceală. Mare bucurie pentru copii!!

Jurnal

✿ Azi... 10 iunie 2022 

✿ Pe fereastra... usor inorat si bate vantul

✿ In bucatarie...  curat.

✿ In casa…  curat si liniste. 

✿ Sunt imbracata... imbracaminte de casa

✿ Ascult...  ciripit de pasarele, ceva sunet de utilaje din departare, la care se adauga si croncanit de pararele ciori (scrisesem de pasarele ;)) )

✿ Meșteresc...nimic... Si imi lipseste tare.... 

✿ (ii) Citesc…  

✿ Intentionez… 

✿ Ma gandesc… 

• La autoprovocarea pentru luna iunie , care nu imi reuseste. Aveam o banuiala, dar am zis sa incerc. Timp poate gaseam pentru cate o postare scurta, zilnic, insa nu am avut si elan. Sunt atat de obosita, incat atunci cand prin putin timp liber, prefer sa stau. 

• Cum sa ne organizam week-endul. Acest sfarsit de saptamana mult asteptat, s-ar putea sa fie o dezamagire mare pentru multi dintre noi, din cauza ploilor anuntate. 

✿ Imi doresc....sa am mai mult timp liber.  

✿ Sunt recunoscatoare… sanatate si pentru calitatile cu care am fost inzestrata. Nu o spun cu mandrie, dar datorita anumitor conjucturi am inceput sa ma vad asa cum sunt si imi place. 

✿ Astept cu nerabdare…  acum nimic in mod special. De obicei astept cu nerabdare concediile sau zilele libere ;))

✿ Imi place...

✿ Nu-mi place…  

✿ Saptamana care a trecut…  am intrat in saptamana dupa un weekend in care am muncit fizic foarte mult. Sambata trecuta, o mare parte din zi, am folosit un baros de 2,620 kg (am dezmembrat o constructie din lemn, putrezita) Acest gen de munca imi place foarte mult, munca de birou, statica, ma oboseste cu adevarat. 

✿ Ieri....   o zi plina, dar cel mai important moment al zilei a fost intalinirea in format fizic ;)) cu colegii si educatoarea Elenei. A fost o intalnire de la revedere pentru terminarea gradinitei.  Elena mai ramane la gradinita inca un an, dar o mare parte din colegi vor merge la scoala din toamna. 

✿ Azi... inca nu mi-e clar ce vom face, am cateva idei. Voi alege in functie de vreme... E posibil sa ploua.

✿ Planuri pentru sfarsitul saptamanii…daaa, dar le-am facut degeaba. Anul trecut am ratat mugurii de brad din cauza ploilor. Pentru acest weekend prelungit, ne-am facut planuri sa mergem la munte tocmai pentru mugurii de brad, desi e cam tarziu. Dar e foarte posibil sa anulam tot.

✿ Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza… va fi o saptamana grea la serviciu, abia astept sa treaca. Insa pana atunci vreau sa ma bucur de aceste zile libere. 

✿ O fotografie de azi...  de ieri, daca nu e cu suparare :) 

"La revedere curcubeu al veseliei, 

De azi noi pasim spre o alta etapa a copilariei"

 

✿ Un citat...  "Minimalismul este pentru bogati, eu vreau lucruri" - nu stiu cui apartine acest citat, dar m-a amuzat tare si ma regasesc in el 100% 

O zi faina sa aveti, 

Alina 

1 iunie

Pentru că mi-aș dori să postez mai des decât o fac, dar nu reușesc, de azi incepe autoprovocarea-de-o-lună-de-zile.

Mi-am propus să postez zilnic, timp de o lună de zile. Nu știu ce, dar mă voi strădui să am subiect. Un motiv in plus să fiu mai atentă in jurul meu :)

Azi, 1 iunie - dacă mă uit la ceas, e deja ieri, 1 iunie ;)) - am avut o zi plină. Spre deosebire de anul trecut, când a plouat neîncetat nu doar pe 1 iunie, ci aproape toată luna, azi a fost foarte cald și senin. Ne-am plimbat cu rolele, cu bicicleta, ne-am întâlnit cu prieteni dragi, Natalia, Maria și Antonie, am avut antrenament la înot și azi

Mă deranjează umiditatea foarte crescută, dar nu vreau sa cârcotesc, vreau să mă bucur de vară. 

Iunie, bine ai venit!

Elena o învață pe Natalia să meargă cu rolele ;))

Va urma!

Zona in care locuim

 Imi place foarte tare zona in care locuim, nu as schimba-o cu nimic. Daca ar fi sa fac o schimbare, as schimba orasul, dar asta e alta discutie. 

O zona de blocuri cu 4 etaje, unde (mai) toata lumea se cunoaste cu toata lumea, distanta de acasa pana pe peronul de la metrou, o parcurg in 5 minute, suntem intre doua piete foarte bine aprovizionate, mai multe scoli bune in zona, gradinite. Acces usor la magazine, hipermarketuri, malluri, parcuri, aquaparc, magazine de bricolaj, iesirea/intrarea din/in oras.  

Gradina Botanica este relativ aproape, la doar cateva statii de autobuz, dar uneori preferam padurea din spatele blocului :)

O oaza de verdeata unde se mai cuibaresc veverite, arici, ciocanitori, mierle si, mai recent, cius-ul (o pasare mica, rapitoare, o specie de bufnita, care scoate un sunet aparte) si muuuuulti greieri cantaciosi ;))

Oricât de mult haos este în oraș, când ajung acasă mă liniștesc!

Ciocolata de casa

 Doua lucruri nu mi-au placut in copilarie: filmele cu Charlie Chaplin - mi se pareau prea triste - si ciocolata de casa. Pentru mine era un mic chin sa mananc asa ceva ;)) In general nu sunt o mare mancatoare de ciocolata, prefer prajiturile cu creme albe. 

Mama si-a dorit sa reinvie traditia, dar pentru ca nu mai avea reteta, m-a rugat sa ma pun pe cautat. Mi-a spus:"tu cauta, da-mi mai multe retete, daca o citesc sigur mi-o aduc amintesc"

Retetele pe care le-am gasit mi se pare ca seamana intre ele, sunt doar mici diferente, dar dintre toate am ales-o pe cea de la Savori urbane. 

E o reteta versatila, de la reteta de baza se poate diversifica dupa preferinte. In urmatoarea ciocolata as vrea sa punem frunze de menta :) Cred ca va fi interesant!

Ciocolata de casa este un desert care se prepara usor si se mananca repede ;)) 

Pentru o familie mai numeroasa, va recomand sa preparati din portie dubla.

Pofta buna!

Din iarna...

 Cand mi-am cumparat laptopul,  imi imaginam ca voi avea 2-3 postari pe sapatamana, nu o postare la trei luni. M-a invins, insa, oboseala si nu mai am dispozitie sa deschid laptopul. Imi venise ideea sa postez in luna mai in fiecare zi, sa fie un fel de autoprovocare, dar am pierdut startul, asa ca ramane pentru luna iunie. Ca sa il parafrazez pe Caragiale, "am, n-am subiect, eu voi scrie zilnic in luna iunie"

Dar cum pana in iunie mai e, ma intorc putin in februarie. Am plecat din nou in Bucovina - spun "din nou" pentru ca e un fel de traditie sa ajungem in Bucovina in luna februarie. Acum am plecat in mod special pentru zapada dar dezamagirea a fost maxima pentru ca nu ninsese de mult iar zapada era doar pe partiile de ski nu si pe cele pentru sanie. Nu ar fi fost nici asta o problema, dar e cam dezolant sa nu vezi doar alb in zone de munte, iarna. 

Elena e o fire sportiva, ii face placere sa participe la sedintele de ski, dar prima dragoste ramane inotul. Am gasit foarte greu un club care sa o accepte la 4 ani, cei mai multi primesc copii la/de la +5 ani. Daca am fi asteptat implinirea varstei, pierdeam si timp. Ea la 5 ani a trecut la nivelul semi-avansati, iar de putin timp a trecut la "performanta" Nu ne dorim sa o fortam cu nimic, lucrurile decurg intr-un firesc normal si calm. 

Bucuria mare a fost ca i-am cumparat costum national cu doua ii vechi :) 

 

Ne-am imprietenit cu oamenii locului...

...si ne-am plibat cu caruta....

....dar nu am putut vizita schitul Sfantului Daniil Sihastrul, din motive obiective...

Va urma!

 

Un alt fel de jurnal

O postare pentru care nu mi-am gasit cuvintele, elanul, energia sa o fac. Anul a inceput greu, am avut de luat decizii care m-au frant in bucati. Am hotarat, am strans din dinti si am mers mai depare, fara sa ma las cuprinsa de ganduri, ca apoi sa ma las coplesita de regrete. In final s-a dovedit ca am procedat corect

O iarna mai seaca nu a fost de mult, cam din 2007, cand in ianuarie au fost 22*C, iar copacii erau inmuguriti. Nu ca as fi mare amatoare de frig (cine e?!) dar genul acesta de iarna nu e pe gustul meu. Prefer ninsoarea si gerul, adica normalul. 

Tot ce am putut sa facem in oras, a fost sa patinam. Sambata, pe 22 ianuarie, am mers la patinoar in parcul Cismigiu. Inainte de asta am fost sa-l vizitez pe tata... Stiam ca este utima oara cand il vad in viata. 

Pentru ziua Elenei am pregatit un tort din Barni si suc de mere, pentru colegii de la gradita. Ii promisesem inca de la Craciun, cand a primit cadou mult dorita rochie de Elsa, ca o va imbraca de ziua ei.

 

Am dus daruri si pentru M., prietena de la tara. Diferenta dintre ele este de fix 1 an si o zi :) 

 

Am experimentat si lucrul de acasa, din cauza unei tuse persistente, care nu a lasat-o nici sa se odihneasca cum trebuie. Nu mi-a placut deloc, mi se pare foarte rau pentru copil sa lucrezi de acasa, cu el in casa. Ca parinte, tot absent esti. Am incercat sa o tin langa mine si sa facem diferse activitati, dar mare succes nu am avut. 

 

FB mi-a scos in cale aceasta amintire de acum 3 ani, de la operatia Murei

Acum suntem in Bucovina, in vacanta, am plecat in cautarea zapezii mult dorita!

Va urma!