duminică, 31 mai 2020

Bine ne-am regăsit!


Bine ne-am regăsit! Da, știu ca am ceva restanțe la rubrica "Jurnal din vremea pandemiei", promit sa revin. Serviciul soțului ne-a adus în București mai repede decât ne propusesem, apoi am tot așteptat sa se mai încălzească ca să mai mergem la țară. Îmi amintesc exact ca anul trecut era destul de rece și ploua mult, iar într-un alt iunie a fost atât de frig încât varul meu a făcut focul la sobă, însă au fost doar episoade izolate. Totuși atât de frig în luna mai, început de iunie, nu-mi amintesc sa fi fost în istoria recenta. 
Viața la țară nu are egal, o iubesc, dar eu văd, găsesc lucruri frumoase și în viața la oraș - nu vorbesc despre ele acum pentru ca nu ăsta e scopul postării. 
Ne plimbam mult cu trotineta, am fost în Gradina Botanica și, pentru ca de băltoace nu ducem lipsă, ne îmbrăcăm/încălțăm adecvat și sărim în toate baltoacele care ne ies în cale. Uneori se mai întâmplă mici accidente, cum ar fi împiedicatul și cazutul în bălți 😁
 În copilărie îmi plăcea foarte mult sa desenez, ma bucur enorm ca am ocazia și ca adult. Este o activitate care ma relaxează. Îmi place să mă joc cu culorile, să am grijă să nu depășesc linia de contur, sa admir din când în când ce minunăție se conturează. 
De curând am primit, eu și Elena, de la o bună prietena, câteva cărți și un set de culori. Creioanele sunt cele mai calitative pe care le-am întâlnit în ultima vreme. Cremoase, culori vii și foarte frumoase! 
Una din cărțile cărțile primite este "Motive tradiționale românești" - îmi plac atât de mult ca ma gândesc foarte serios sa le colorez cu mare simț de răspundere, adică sa mă informez temeinic despre culorile cele mai potrivite, și să le inramez, apoi le-aș putea face cadou cu diferite ocazii. 
Din fericite, multe dintre prietenele mele sunt în "nișa" pentru genul acesta de cadouri. 


Dar ce m-a făcut pe mine sa scriu azi pe blog este o "perlă" a Elenei. Sunt din ce în ce mai dese, și mi-e  teamă că dacă nu le notez, le voi uita. 
Am avut ceva treaba la calculator, iar Elena se tot învârtea pe lângă mine sa îi dau la cântecele. Eu o tot amânam "am puțină treabă, Elena", "așteaptă puțin", "imediat" etc etc
În momente de genul, încerc sa îmi păstrez calmul pentru că altă soluție nu exista. Insista în dorința ei fără sa obosească. Nu se enervează, nu ridica tonul, nu face tantrum. Doar își spune dorința, neîncetat, pe un ton liniar.... 
Dacă a văzut ca a epuizat toate îndemnurile din categoria "viau la cântecele", a încercat altceva. 
A pus mâna pe umărul meu și cu cel mai calm ton, mi-a spus: "hai, tu te superi pe mine și pleci de aici" 

Sper ca sunteți bine și ca vă bucurați de (semi)libertate! 
La mulți ani tuturor copiilor și copiiilor din voi!!! 

joi, 30 aprilie 2020

Jurnal de izolare - zilele 31, 32, 33

🌺 🌺 🌺 
La noi la fel ca până acum, multa treabă. 
De câteva zile am început sa primim teme de la grădiniță, încercam sa facem ce putem din ele, nu putem tot pentru ca nu avem unde sa printam fișele de lucru. Mai mult improvizam. 
Am făcut pâine de casă fără frământare după rețeta de la Savori Urbane (preferata mea) dar nu am amestecat-o doar cu lingura, cum spune în rețetă, pentru ca am mai făcut și știu ca nu este de ajuns. Am amestecat inițial cu mixerul, dar până la urmă tot la mixerul cu bol + cârlig am ajuns. Da, este fără frământare, dar tot trebuie amestecate bine ingredientele la început. 
 Cel mai drag mi-a fost ca am lăsat-o la dospit in soare, pe masă, în curte. Sa ceri naturii ajutor mi se pare așa de frumos, încât simt fluturi în stomac. 
 Tati face o căsuță pentru păsărele, care, sper, va fi gata mâine. S-a documentat foarte bine înainte, îmi place ca e foarte conștiincios când începe un proiect. Eu sunt mai superficiala și de foarte multe ori am greșit una, alta pentru ca nu aveam toate informațiile în detaliu. La el nu se întâmplă asta niciodată... 
 Mura nu mișca în front în fața lui Costică 🤭
 Ne zbatem între două lumi: modernă și tradițională....
 M-am încumetat sa scot unul dintre dulapuri din magazie. L-am curățat cu flexul + disc cu șmirghel, l-am spălat cu apă și domestos, l-am lăsat la uscat. Azi l-am curățat cu aspiratorul. Am dat cu vopsea în interior pentru igienizare. Îl voi folosi ca sa depozitez materialele pe care le folosesc la vopsit. 
 Acum stau așa cum se vede, sub forma de grămadă. Le țineam frumos într-un dulap dar sunt prea multe, iar dulapul prea mic. 

 A venit și ploaia mult anunțată, spre bucuria Elenei, care e foarte pasionată de săritul în bălți. 



 A găsit aliat în tati, care a lăsat-o să sara în toate bălțile pe care le-au găsit în curte și pe drum, în fața curții. 
 Gradina arăta foarte clar și proaspăt după ploaie.








 Plimbându-mă prin grădină după tati și Elena, sa văd ce le mai trece prin minte (sunt o echipa de șoc 😁) am găsit un ceaun mare plin cu apă și m-am pornit să-mi fac selfie-uri. 

 A vrut și Elena... 
 A vrut și tati... Și uite cum am făcut noi o ședință foto ad-hoc și ne-am ales și cu câteva fotografii de familie :)) 
 După ploaie, gradina s-a umplut de melci spre bucuria Elenei, din nou. Ii plac melcii foarte tare... 🙄
 În fața curții s-a oprit un sătean cu văcuța lui, motiv sa ieșim din curte să salutăm văcuța. 




Ușor de ieșit, greu de întrat înapoi în curte... 
Încerc și încă îmi reușește sa mă țin departe de isterii și scenarii, și chiar dacă mai răzbat până la mine unele informații, văd că reușesc sa ma detașez. Dar cred ca asta se datorează faptului ca la țară suntem în priza tot timpul, nu avem timp sa ne plictisim, la știri ne uitam foarte puțin spre deloc. 
Ce ma scoate pe mine din sărite este relaxarea promisă pe 15 mai, ca apoi autoritățile sa pară ca s-au răzgândit. Aici aș avea de scris câteva tone, dar ma opresc pentru ca refularea pe blog nu duce la nimic. Poate ca autoritățile au încercat sa ofere oamenilor un orizont de așteptate, dar au uitat ca suntem latini, deci cam indisciplinați, pentru ca am înțeles ca e mare foiala pe străzi, ocazie bună sa crească numărul de îmbolnăviri. Ba chiar nici controale nu se mai fac cum se făceau. 

Dar ma opresc aici, ca v-am zis, aș scrie tone.
Păstrând ușor tonul de final al postării, recomandarea mea de film pentru seara asta ar fi Pacala

luni, 27 aprilie 2020

Jurnal de izolare - ziua x...30

🌺 🌺 🌺 
Ca de obicei, multă treabă. Eu am început dimineața să vopsesc lada, însă m-am întrerupt de multe ori, din varii motive. 
 Elena se împrietenește cu diverse vietăți, aici cu un melc.. 
 Cum spuneam, am făcut azi doar modelul pe ladă. Cu alb am vopsit-o sâmbăta. 

 Alt "prieten" al Elenei, un gândăcel 🙄 Nici nu ma interesează dacă e cărabuș, pentru mine tot gândac e. 
 Nu a îndrăznit sa pună mana pe el, a folosit o frunză... 
 Costică a venit foarte curios, chiar ma gândeam ca îl mănâncă (are obiceiul...) 




 Mai cu întreruperi, mai cu elan, am început sa fac modelul pe ladă. 







 Vis a vis de curtea noastră este o fermă, de unde de obicei nu se aude mai nimic. Azi pe la prânz, doi cai au spart toată liniștea. Unul dintre ei legat, necheza foarte tare după cel liber. 

 Costică la umbra copacului... 
 Ziceam în postarea de sâmbătă ca am o datorie de onoare sa salvez zona asta dezordonata. Lada este vopsita de mine, dar am considerat-o mereu o greșeală. Nu din vina mea neapărat, cât din pricina faptului ca vopseaua folosita nu se pretează la tehnica de învechire pe care o alesesem. 
Îmi plac foarte mult carourile și mi s-a părut deosebit sa le fac și pe mobilă. 
Așa arată "after" :






A mai trecut o zi fără sa mă uit sa știri chiar deloc, și am fost foarte liniștită până seara când l-am văzut pe Arafat într-o emisiune TV. A spus exact lucrul de care ma tem eu cel mai tare: la 15 mai nu se ridica starea de urgență, ci în funcție de cum va evolua situația, se va hotări. Nu mai zic nimic, că s-ar putea sa nu mă mai opresc....
Așa că... AMR 18 zile???

Sănătate și sa auzim numai de bine! 

Postari recente

Recent Posts Widget