Jurnal de izolare - zilele 31, 32, 33

🌺 🌺 🌺 

La noi la fel ca până acum, multa treabă. 

De câteva zile am început sa primim teme de la grădiniță, încercam sa facem ce putem din ele, nu putem tot pentru ca nu avem unde sa printam fișele de lucru. Mai mult improvizam. 

Am făcut pâine de casă fără frământare după rețeta de la Savori Urbane (preferata mea) dar nu am amestecat-o doar cu lingura, cum spune în rețetă, pentru ca am mai făcut și știu ca nu este de ajuns. Am amestecat inițial cu mixerul, dar până la urmă tot la mixerul cu bol + cârlig am ajuns. Da, este fără frământare, dar tot trebuie amestecate bine ingredientele la început. 

 Cel mai drag mi-a fost ca am lăsat-o la dospit in soare, pe masă, în curte. Sa ceri naturii ajutor mi se pare așa de frumos, încât simt fluturi în stomac. 

 Tati face o căsuță pentru păsărele, care, sper, va fi gata mâine. S-a documentat foarte bine înainte, îmi place ca e foarte conștiincios când începe un proiect. Eu sunt mai superficiala și de foarte multe ori am greșit una, alta pentru ca nu aveam toate informațiile în detaliu. La el nu se întâmplă asta niciodată... 

 Mura nu mișca în front în fața lui Costică 🤭

 Ne zbatem între două lumi: modernă și tradițională....

 M-am încumetat sa scot unul dintre dulapuri din magazie. L-am curățat cu flexul + disc cu șmirghel, l-am spălat cu apă și domestos, l-am lăsat la uscat. Azi l-am curățat cu aspiratorul. Am dat cu vopsea în interior pentru igienizare. Îl voi folosi ca sa depozitez materialele pe care le folosesc la vopsit. 

 Acum stau așa cum se vede, sub forma de grămadă. Le țineam frumos într-un dulap dar sunt prea multe, iar dulapul prea mic. 

 A venit și ploaia mult anunțată, spre bucuria Elenei, care e foarte pasionată de săritul în bălți. 

 A găsit aliat în tati, care a lăsat-o să sara în toate bălțile pe care le-au găsit în curte și pe drum, în fața curții. 

 Gradina arăta foarte clar și proaspăt după ploaie.

 Plimbându-mă prin grădină după tati și Elena, sa văd ce le mai trece prin minte (sunt o echipa de șoc 😁) am găsit un ceaun mare plin cu apă și m-am pornit să-mi fac selfie-uri. 

 A vrut și Elena... 

 A vrut și tati... Și uite cum am făcut noi o ședință foto ad-hoc și ne-am ales și cu câteva fotografii de familie :)) 

 După ploaie, gradina s-a umplut de melci spre bucuria Elenei, din nou. Ii plac melcii foarte tare... 🙄

 În fața curții s-a oprit un sătean cu văcuța lui, motiv sa ieșim din curte să salutăm văcuța. 

Ușor de ieșit, greu de întrat înapoi în curte... 

Încerc și încă îmi reușește sa mă țin departe de isterii și scenarii, și chiar dacă mai răzbat până la mine unele informații, văd că reușesc sa ma detașez. Dar cred ca asta se datorează faptului ca la țară suntem în priza tot timpul, nu avem timp sa ne plictisim, la știri ne uitam foarte puțin spre deloc. 

Ce ma scoate pe mine din sărite este relaxarea promisă pe 15 mai, ca apoi autoritățile sa pară ca s-au răzgândit. Aici aș avea de scris câteva tone, dar ma opresc pentru ca refularea pe blog nu duce la nimic. Poate ca autoritățile au încercat sa ofere oamenilor un orizont de așteptate, dar au uitat ca suntem latini, deci cam indisciplinați, pentru ca am înțeles ca e mare foiala pe străzi, ocazie bună sa crească numărul de îmbolnăviri. Ba chiar nici controale nu se mai fac cum se făceau. 

Dar ma opresc aici, ca v-am zis, aș scrie tone.

Păstrând ușor tonul de final al postării, recomandarea mea de film pentru seara asta ar fi Pacala.