Cea mai frumoasa luna din an este octombrie. Nici macar perioada sarbatorilor de iarna nu o intrece! Nici primavara, cu atata explozie de culoare, nu imi place cum imi place acesata luna!
Ma bucut de fiecare nuanta de galben, verde, maro, ruginiu si nu incetez sa ma bucur de fiecare frunzulita, ca de o mare minune pe pamant.
Aveam de multa vreme kitul micului olar, chiar credeam ca s-a intarit lutul. Intr-devar, l-am manevrat cam greu, deci e foarte posibil sa-si fi pierdut, totusi, consistenta initiala. E mai multa munca decat mi-am imaginat, au iesit niste boluri strambe si chinuite, dar macar le-am colorat frumos :)
La noi in curte, unde te intorci, vezi o pisica, pentru ca pisica mama, care s-a aciuat la noi de vreo 2 ani, este semisalbatica si nu putem sa o castram pentru ca nu putem pune mana pe ea. Marele ei merit este ca de cand o avem, nu mai e coada de soarece in curte, prinde chiar si serpi. Insa a facut 2 serii de pui in 3 luni. Din prima serie am reusit sa dam un pui, am ramas cu 2, din a doua serie, au murit 2 am ramas cu unul. Banuiesc ca la ultima fatare s-a intamplat ceva, pentru ca din august nu a mai fatat... Ar fi bine sa fie asa, pentru ca nu mai vreau pisoi. 5 sunt destui!!
Am fost si intr-o vizita la dezolanta Gradina Zoo din Bucuresti, chiar daca la ultima vizita am zis ca nu mai calc pe acolo. Sper ca animalele care mor sa nu mai poata fi inlocuite, iar Gradina sa se inchida intr-o buna zi. Ideea de animale tinute in cusca e barbara, chiar de-ar fi Gradina Zoo din Viena!
In imagine este un paun care evadase, se plimba tantos de colo-colo. Bine ca nu scapase leul....
Un puzzle in frigider, in imaginatia Elenei un tort, care trebuie sa stea la rece :)
Am vizitat a doua oara Arcul de Triumf...
Am vrut sa ne bucuram de culorile toamnei pe Valea Doftanei, dar pe drum ne-am razgandit si am mers la Salina Prahova pentru ca Elena avea o tuse de care nu scapa. Am sperat intr-o ameliorare, nu s-a intamplat. O sa va povestesc intr-o alta postare cum a scapat de tuse.
Singuri in padure, printre culori minunate!
Si eu sunt încănată de culorile toamnei dar nu pot spune chiar asa ca tine că e anotimpul preferat. Pentru mie fiecare are ceva deosebit și mă bucur de fiecare cand îi vine rândul.
RăspundețiȘtergereAm avut și noi kitul micului olar. Nici proaspăt lutul acela nu a fost prea ușor de manevrat. Tot „manual” am reușit câte ceva, nu pe roată. Am folosit roată să ne jucam cu acuarele.
Pisoii sunt tare drăgălași, cu acei ochișori albaștrii! Oare o să și-i păstreze: Motănelul nostru adoptat vara trecută, portocaliu cu ochișori albaștrii ca cerul acum are ochii verzi.
Din toate grădinile zoologice pe care le-am vizitat, cea de la București chiar a fost cea mai dezolantă.
Deosebită imaginea de la arcul de triumf.
Din pacate nu cred că salina, oricare ar fi ea mai are efecte curative asupra vizitatorilor la câți vizitatori sunt. Oricâtă sare ar fi pe unde trecem, totuși e acoperită de...
Mă bucur că ați găsit și leacul pentru tuse. Sper să ni-l împărtășești și nouă în curând.
Weekend minunat!
Primăvara îmi place, e un anotimp foarte frumos - dar mai frumos decât toamna 🤪, verile au început să mă sperie din cauza temperaturilor mari, iar eu nu iubesc căldura atât de mult, iernile sunt dezolante in sud pentru că nu mai ninge. Deci...
RăspundețiȘtergereVizitele la salină ar avea efecte dacă ar fi constante. Chiar mă gândisem să caut și pe lângă casa, artificială, dar am rămas în faza de idee.
Despre cum am tratat tusea+altele, într-o postare separată.