duminică, 29 iulie 2018

Maramures - 2

De departe, cea mai delicioasa faptura pe care am intalnit-o, a fost doamna de la Muzeu femeii maramuresene. As fi facut turul de zeci de ori, numai s-o aud povestind. Are o prezentare usor "computerizata", aceleasi text, aceleasi cuvinte, aceeasi intonatie, aceleasi expresii, poate parea artificiala, dar pe mine m-a fascinat, si nu am vazut decat ca e foarte dulce. Am vrut sa repet turul doar ca s-o inregistrez, dar am o jena cand vine vorba de fotografiat, filmat oameni. Le simt stangacia si nu vreau sa-i fortez. La fiecare fotografie pe care am facut-o unui om, am avut si eu o stangacie, o jena, pentru ca ii simt cumva deranjati. Si ii inteleg! In Grecia m-a certat foarte tare o bunica, n-am inteles nimic ;)) , dar era asa de revoltata ca e de mirare ca am scapat nealtoita ;)) Nepotul ei, un tanar de vreo 30 de ani, pe motocicleta, era foarte amuzat de toata scena. 
 Revenind pe plaiuri mioritice, la doamna noastra, am cautat-o pe You Tube si am gasit-o. Ma asteptam!
Puteti vedea aici. 
 Turul nostru a fost foarte linistit, nu am prins aglomeratia pe care o vedeti in filmulet. Am fost doar 2 familii si un catel cuminte.








 Am pornit prin sate, pe urmele bisericilor vechi maramuresene, intrate in Patrimoniul Unesco. Peste tot in Maramures femeile pot fi vazute la poarta, dupa amiaza, cosand sau torcand lana. Am indraznit sa le fotografiez pe doamnele din imagi dar sa nu credeti ca am ramas netaxata. A trebuit sa le promit ca le trimit fotografiile. Mi se pare normal! Serviciu contra serviciu. 

 Bisericile, de obicei, sunt pe deal. Se ajunge numai pe jos. E foarte frumos si apasator, cumva, si foarte serios. Bisericile acestea nu mai sunt functionale, le-am gasait pe aproape toate inchise, dar pot fi izitate daca sunati la numarul afisat la avizier.









 Sapanta. Biserica arata fabulos, parintele Lutai a facut treaba buna! Insa va mai dura pana cand va fi totul gata, acum se lucreaza inauntru. 


 Cimitirul e cimitir. Bineinteles ca nu e nimic vesel, e doar special. 
 Din Sapanta am plecat cu o ie foarte frumoasa, care e o enigma pentru ca nu stiu din ce zona e. Parerile sunt impartite intre Bistrita si Banat. Poftim dilema... 
 Nu stiu daca va dati seama din fotografie, dar poarta aceasta e imensa si foarte frumoasa.


 Sapanta Peri. Mai multe aici




 M-a amuzat acest magazin agricol cu vitrina plina de imbracaminte. Ce-o mai fi agricol acolo? :))
 Gazda noastra ne-a recomandat sa mergem la Gheorghe Opris. Mester popular. 
 Zis si facut. Numai ca noi am reusit sa-l suparam, total nevinovati, pe nenea Opris. Il vedeti pe domnul din fundal? Noi am parcat masina in dreptul casei lui Ghe.Opris. Nenea din spate ne-a facut semn sa ne ducem la el. Am mers cu gandul ca la Ghe.Opris mergem la intoarcere. Nici nu stiam ce am provocat :))


 Eu atat va spun: maramuresean sarac nu o sa vedeti. Oamenii astia stiu sa-ti scoata banii din buzunar cu zambetul pe buze! :D
Spre rusinea mea, nu i-am retinut numele, dar dl.si-a transformat casa in muzeu. Ne-a bagat in casa, sotia si-a intrerupt munca si ne-au prezentat amandoi casa transformata in muzeu.
 Nici una, nici doua, ne-au imbracat in costume nationale si am trecut la fotografiat si la ras pana am lesinat. Nu m-am putut abtine cand l-am vazut pe domnul sot cu suba pe el, clopul in cap si chitara in mana.

 Cand am cumparat ia de la Sapanta - intre timp am invatat ca nu e ie, ci camasa  - nu am mai dezbracat-o doua zile. Daca nu era Sapanta, as fi cumparat una din Sarbi.


 Nu ne-au cerut bani, dar am facut noi cumva sa le dam, cumparand ceva de la ei (am dat mai mult decat ar fi trebuit)



 In fata casei lor era o frumusete. O gradina ingrijita, un parau care trecea prin fata curtii. Minunatii!
Am plecat cu greu de acolo :(
Va urma - Maramures - 3

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă mulțumesc pentru vizită și comentarii, cu drag

Postari recente

Recent Posts Widget