✿ Pe fereastra...deja noapte.
✿ In bucatarie...ordine
✿ In casa… e liniste
✿ Sunt imbracata... cu pijama.
✿ Ascult... zgomotul pe care il face AC-ul.
✿ Meșteresc... nimic, dar trebuie sa vopsesc doua corpuri de mobilier. O lada si un fel de biblioteca in care tinem cartile, jocurile si rechizitele Elenei. Ambele sunt facute de socrul meu, din pal alb, dar vreau sa le fac pe gustul meu. Nu am timp in aceasta perioada, insa cred ca am sa-mi iau liber de la serviciu ca sa le mesteresc. Altfel nu am timp. E chiar o idee foarte buna, sigur asa voi face!
✿ Intentionez… sa fac ceva schimbari in casa si sa ajung cu postarile la zi. Am restante!
✿ Ma gandesc… la Costica. Nu a mai venit acasa de luni, iar in mai putin de o ora, e chiar vineri. Este o informatie pe care inca nu o pot "rumega" , nu-mi pot imagina cum febletea noastra a sfarsit urat si tragic. Este inca un mister foarte mare, nu ne dam seama ce i s-ar fi putut intampla, mai ales ca el nu iesea din perimetrul curtii.
✿ Imi doresc…sa vina Costica acasa, sa vopses mobila, sa fac modificarile in casa.
✿ Sunt recunoscatoare… pentru sănătate si pentru prietena mea M, de la care am primit ajutor nesperat.
✿ Astept cu nerabdare… mai mereu asteptam cate ceva cu nerabdare, fara sa ne dam seama ca de fapt asteptam sa ne treaca viata. Nu mai astept nimic, iau totul cum vine.
✿ Imi place...
✿ Nu-mi place…
✿ Saptamana care a trecut… de fapt, saptamana care tocmai se incheie e o saptamana trista, in care am tot asteptat vesti bune despre Costica.
✿ Ieri.... o zi in care am tot asteptat sa primesc vesti despre reintoarcerea lui Costica. Nu a fost sa fie!
✿ Azi... in sfarsit reusesc sa scriu pe blog....de la laptop. Da, mi-am luat laptop, pentru ca nu reuseam sa mai ajung la PC. Mi-l doream de mult, simt ca un laptop imi da libertatea pe care mi-o doresc. Mai mult o evadare! De acum incolo de vom "vedea" mai des :)
✿ Planuri pentru sfarsitul saptamanii… să ne plimbam cu rolele, daca este vreme frumoasa.
✿ Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza… programul de la serviciu nu-mi permite sa imi fac prea multe planuri pentru urmatoarele doua saptamani.
✿ O fotografie de azi...
asa a disparut motanul meu iubit vara trecuta, l-am gasit mort in camp, in apropierea casei, l-au omorit cainii :((.Cat am plans dupa el :((.Sper din suflet sa-l gasesti pe Costica
RăspundețiȘtergereVai, cât de trist! 😢 Îmi pare foarte, foarte rău!
ȘtergereNoi ne pierdem speranța, cu cât trece timpul...
Am pierdut și eu la un moment dat o pisică. Am suferit foarte mult.
RăspundețiȘtergereNoi nu am pierdut niciun animal. Pentru mine e mai dureros sa pierd un animal, si sa nu mai știu nimic despre el. Prefer sa moară, măcar știu ce i s-a întâmplat. Gândul ca a murit violent sau ca s-a pierdut si nu e in siguranță, sau e flămând, hăituit, e mai greu de suportat.
ȘtergereȘi noi am pierdut 3 pisici. Fetele mele au suferit mult. Nu cred că vom mai adopta vreuna..
RăspundețiȘtergereInteleg perfect! Noi inca nu ne oprim... Chiar acum suntem pe cale de aopta o alta pisica. E adulta, sperioasa si inca nu are incredere in noi. Dar avem rabdare.
ȘtergereDa, multi fac la fel, experienta traumatizanta te duce la a nu mai adopta alt animalutz. Nu e bine, eu cred ca cu cat adopti mai rapid alt animalutz te vindeci. Poti crede in orice, dar pur si simplu gandul ca... pierderea unuia salveaza pe altul, te mangaie, fiindca din bucuria salvarii alteia "se duce" si alina suferinta mult de tot. Eu am simtit asta de multe ori in viata, persoane de exemplu, prieteni foarte buni care au trebuit sa plece din necesitati stricte in afara, chiar ma chestionasera inainte cat de bine ma inteleg cu ceilalti prieteni, m-au recomandat si au sustinut sa ma intalnesc cu alti prieteni de ai lor pe care nu ii cunosteam, cumva m-au plasat in "grija" altora. Dar intru in detalii prea multe. Ma bucur ca aveti aceste
Ștergeremici vietati atat de... iubitoare.