Dintre toate postările pe care le-am scris anul trecut, e adevărat, cam puține, de prima îmi amintesc foarte bine.
Ce înțeleaptă am fost să nu îmi fac planuri, sa nu-mi propun sa fac si să dreg, ca mai apoi totul sa se dea peste cap! Pe noi, in 2020, nici măcar pandemia nu ne-a lovit cel mai tare. Altele au fost problemele. Chiar îmi plăcea sa glumesc spunând ca "am eu covidul meu, cel oficial nu prea ma mai sperie". Si totuși, uitându-mă in urmă pot sa exclam: ce an a fost 2020!! Am urcat, am coborât, ne-a uluit, ne-a trântit, iar ne-a ridicat și iar ne-a trântit, ne-a bucurat dar de cele mai multe ori ne-a adus la disperare. Sunt un om foarte bine prins in zona de confort, cu frici de necunoscut, de neprevazut, și nici nu prea sunt dispusă la schimbări. Dar a venit Dumnezeu și m-a dat jos de pe norișorul meu de puf, probabil ca să îmi arate ca sunt mai puternica decât cred eu despre mine. Ce sa zic.....mulțumesc.....
Am făcut in 2020 aproape toate lucrurile pe care NU mi-am dorit sa le fac vreodată si văd ca am ieșit întreaga din toate astea. Dacă ar fi sa mă exprim in termeni din turism, aș spune ca a fost super all inclusive 🤭 - 2020 venind la pachet si cu un job nou, cu care nu am nimic in comun. Pandemia mi-a schimbat optica, am ales siguranța.
Virusul nu ne-a schimbat prea mult rutina. In afara faptului ca nu am mai călătorit decat foarte puțin, după standardele noastre, in rest ne-am văzut de viața cam la fel. Nu sunt sfidătoare in ceea ce priveste această boală, știu ca e imprevizibila și poate fi foarte gravă. Pe noi ne-a ferit Dumnezeu până acum, dar am avut cazuri in familie, dar și printre prieteni si cunoștințe. Cei mai mulți dintre ei au trecut destul de greu prin boală, si au tras mult după vindecare. Chiar si asa, noi am avut contact cu persoane care nu știau ca sunt pozitive si nu ne-am infectat. Îi spuneam soțului ca ar fi culmea ghinionului sa ne infectam acum, când pare ca situația e sub control. Restricțiile nu m-au deranjat, nu am mai avut energie sa ma mai agit si pentru asta. Mulți din jurul meu sunt revoltați, dar prefer sa tac si sa nu intru in polemici. Ba mai mult, dacă ne uitam la țări din Occident, acum in carantină totala și care au fost foarte relaxate in vară, când la noi era masca obligatorie, chiar mi se par ok regulile impuse. Prefer oarece restricții, care se pare ca dau rezultate, decât sa ajungem din nou la carantină totală. Chiar nu ii înțeleg pe oamenii care vocifereaza! Pentru mine este extrem de neplăcut să port mască pentru ca sunt și purtătoare de ochelari, dar prefer așa decât sa ajungem la un al doilea lockdown. Am avut și eu îngrijorările mele prin vară, când vedeam că numărul cazurilor e in creștere (chiar suspectam o creștere artificiala, din pix), mi-era teamă de o a doua carantina, care m-ar fi făcut sa ma urc pe pereți. Cu toate astea nu am crezut zvonurile care spuneau ca "după alegeri ne închid", am avut fler si am crezut declarațiile autorităților care spuneau ca nu vor carantina iar.
In altă ordine de idei, aștept zăpada, mai ales pentru Elena. Îmi pare așa de rău pentru copii ca nu mai au ierni normale! Mi se pare foarte caraghios ca atunci când îl înveți pe un copil despre anotimpuri, să îi spui ca iarna e zăpadă, ca de Crăciun ninge, ca facem oameni de zăpadă si îngerași, sau ca Moș Crăciun vine cu sania. Anul trecut a nins pentru prima oară în iarna, fix de ziua Elenei. Ce cadou frumos! Vreo 3, 4 zile am stat numai pe afară, sa profităm, si bine am făcut pentru ca într-o săptămână s-a și topit.
De la noi cam atât pentru moment.
La mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă mulțumesc pentru vizită și comentarii, cu drag