Zona in care locuim

 Imi place foarte tare zona in care locuim, nu as schimba-o cu nimic. Daca ar fi sa fac o schimbare, as schimba orasul, dar asta e alta discutie. 

O zona de blocuri cu 4 etaje, unde (mai) toata lumea se cunoaste cu toata lumea, distanta de acasa pana pe peronul de la metrou, o parcurg in 5 minute, suntem intre doua piete foarte bine aprovizionate, mai multe scoli bune in zona, gradinite. Acces usor la magazine, hipermarketuri, malluri, parcuri, aquaparc, magazine de bricolaj, iesirea/intrarea din/in oras.  

Gradina Botanica este relativ aproape, la doar cateva statii de autobuz, dar uneori preferam padurea din spatele blocului :)

O oaza de verdeata unde se mai cuibaresc veverite, arici, ciocanitori, mierle si, mai recent, cius-ul (o pasare mica, rapitoare, o specie de bufnita, care scoate un sunet aparte) si muuuuulti greieri cantaciosi ;))

Oricât de mult haos este în oraș, când ajung acasă mă liniștesc!

Ciocolata de casa

 Doua lucruri nu mi-au placut in copilarie: filmele cu Charlie Chaplin - mi se pareau prea triste - si ciocolata de casa. Pentru mine era un mic chin sa mananc asa ceva ;)) In general nu sunt o mare mancatoare de ciocolata, prefer prajiturile cu creme albe. 

Mama si-a dorit sa reinvie traditia, dar pentru ca nu mai avea reteta, m-a rugat sa ma pun pe cautat. Mi-a spus:"tu cauta, da-mi mai multe retete, daca o citesc sigur mi-o aduc amintesc"

Retetele pe care le-am gasit mi se pare ca seamana intre ele, sunt doar mici diferente, dar dintre toate am ales-o pe cea de la Savori urbane. 

E o reteta versatila, de la reteta de baza se poate diversifica dupa preferinte. In urmatoarea ciocolata as vrea sa punem frunze de menta :) Cred ca va fi interesant!

Ciocolata de casa este un desert care se prepara usor si se mananca repede ;)) 

Pentru o familie mai numeroasa, va recomand sa preparati din portie dubla.

Pofta buna!

Din iarna...

 Cand mi-am cumparat laptopul,  imi imaginam ca voi avea 2-3 postari pe sapatamana, nu o postare la trei luni. M-a invins, insa, oboseala si nu mai am dispozitie sa deschid laptopul. Imi venise ideea sa postez in luna mai in fiecare zi, sa fie un fel de autoprovocare, dar am pierdut startul, asa ca ramane pentru luna iunie. Ca sa il parafrazez pe Caragiale, "am, n-am subiect, eu voi scrie zilnic in luna iunie"

Dar cum pana in iunie mai e, ma intorc putin in februarie. Am plecat din nou in Bucovina - spun "din nou" pentru ca e un fel de traditie sa ajungem in Bucovina in luna februarie. Acum am plecat in mod special pentru zapada dar dezamagirea a fost maxima pentru ca nu ninsese de mult iar zapada era doar pe partiile de ski nu si pe cele pentru sanie. Nu ar fi fost nici asta o problema, dar e cam dezolant sa nu vezi doar alb in zone de munte, iarna. 

Elena e o fire sportiva, ii face placere sa participe la sedintele de ski, dar prima dragoste ramane inotul. Am gasit foarte greu un club care sa o accepte la 4 ani, cei mai multi primesc copii la/de la +5 ani. Daca am fi asteptat implinirea varstei, pierdeam si timp. Ea la 5 ani a trecut la nivelul semi-avansati, iar de putin timp a trecut la "performanta" Nu ne dorim sa o fortam cu nimic, lucrurile decurg intr-un firesc normal si calm. 

Bucuria mare a fost ca i-am cumparat costum national cu doua ii vechi :) 

 

Ne-am imprietenit cu oamenii locului...

...si ne-am plibat cu caruta....

....dar nu am putut vizita schitul Sfantului Daniil Sihastrul, din motive obiective...

Va urma!

 

Un alt fel de jurnal

O postare pentru care nu mi-am gasit cuvintele, elanul, energia sa o fac. Anul a inceput greu, am avut de luat decizii care m-au frant in bucati. Am hotarat, am strans din dinti si am mers mai depare, fara sa ma las cuprinsa de ganduri, ca apoi sa ma las coplesita de regrete. In final s-a dovedit ca am procedat corect

O iarna mai seaca nu a fost de mult, cam din 2007, cand in ianuarie au fost 22*C, iar copacii erau inmuguriti. Nu ca as fi mare amatoare de frig (cine e?!) dar genul acesta de iarna nu e pe gustul meu. Prefer ninsoarea si gerul, adica normalul. 

Tot ce am putut sa facem in oras, a fost sa patinam. Sambata, pe 22 ianuarie, am mers la patinoar in parcul Cismigiu. Inainte de asta am fost sa-l vizitez pe tata... Stiam ca este utima oara cand il vad in viata. 

Pentru ziua Elenei am pregatit un tort din Barni si suc de mere, pentru colegii de la gradita. Ii promisesem inca de la Craciun, cand a primit cadou mult dorita rochie de Elsa, ca o va imbraca de ziua ei.

 

Am dus daruri si pentru M., prietena de la tara. Diferenta dintre ele este de fix 1 an si o zi :) 

 

Am experimentat si lucrul de acasa, din cauza unei tuse persistente, care nu a lasat-o nici sa se odihneasca cum trebuie. Nu mi-a placut deloc, mi se pare foarte rau pentru copil sa lucrezi de acasa, cu el in casa. Ca parinte, tot absent esti. Am incercat sa o tin langa mine si sa facem diferse activitati, dar mare succes nu am avut. 

 

FB mi-a scos in cale aceasta amintire de acum 3 ani, de la operatia Murei

Acum suntem in Bucovina, in vacanta, am plecat in cautarea zapezii mult dorita!

Va urma!

 

Ganduri la inceput de an

Imi place sa fac paine in casa, dar timpul nu prea-mi mai permite. Insa de revelion am vrut neaparat sa mancam o painica buna, satioasa, frumos mirositoare. Parca a imbracat casa in haine de sarbatoare. Pregatiri prea mari nu am facut, ci decent, cat sa nu avem masa goala. Desi putina mancare, abia am mancat jumatate. 

Eram atat de obosita, incat m-as fi culcat de la 9 (seara) Cred ca nici pocnitorile nu m-ar fi trezit ;)) Totusi am reusit sa rezist pana pe la vreo 1 si jumatate. Cum de Craciun imi place sa ma uit la filmul "O viata minunata", in noaptea de revelion imi place sa vizionez "Visul unei nopti de iarna" Bineinteles ca am adormit cu mult inainde de final ;))

Imi place linistea din 1 ianuarie, imi place ca avem "dreptul" de a nu face nimic, fara sa ne simtim vinovati. Cu toate astea,  tin foarte tare sa  mergem la biserica, chiar daca intarziem. Ne-am facut timp sa ii vizitam si sa ii sorcovim si pe bunici. Incercam, pe cat putem, sa patram traditiile.

Duminica, pe 2 ianuarie, am mers intr-o plimbare de seara in Parcul Mogosoaia. Cel mai tare mi-a placut linistea. Am invatat-o si pe Elena sa o asculte. Sunt sigura ca acum nu intelege si nu apreciaza ;)) - ea era foarte nerabdatoare sa ajungem in zona locului de joaca sa se plimbe cu trenuletul. 

Anul 2021 a fost un an agitat, am fost pusi in fata unor situatii extrem de dificile si consumatoare de energie psihica si emotionala, dar cu toate astea, pentru mine va ramane in memorie ca ultimul an cu Costica. Inca nu imi vine sa cred ca febletea noastra a disparut asa, dintr-o data. Si FB este cicalitor. Foarte des, cam o data, de doua ori pe saptamana, imi mai livreaza cate o aminitre cu 'mnealui...

Am primit imaginea de mai jos pe wh.app si m-a amuzat foarte tare. Cam asa ma vad eu in relatie cu 2022 si chiar a inceput tare. De la noul an nu-mi doresc sa fie mai usor, mai bun, mai ...mai... Imi doresc sa pot eu, sa putem noi, sa trecem peste toate si orice, cu intelepciune, maturitate si credinta. 

 La multi ani! 

Copil crescut în București

 "Mami, ești fericită că avem apă caldă?" 😁

Am vrut....

 ...sa ma asigur ca a inteles exact, si am intrebat-o ce sarbatorim de Craciun. Mi-a raspuns ca s-a nascut Sfantul Doamne-Doamne :) 

🎄 I-a scris mosului, si a pus scrisoarea la posta, exact ca anul trecut. Cu diferenta ca anul trecut mosul a fost ascultator si i-a adus exact ce si-a dorit. 

🎅Anul asta ne-a luat prin surprndere complet, si cum scrisoarea a fost scrisa tarziu, nu am avut timp sa cumparam.....acadeaua!!!!!!!!!!! Caci asta si-a dorit 😳 Am fost sigura ca va scrie "rochie de Elsa", dar i-a desenat mosului ca isi doreste o acadea si o papusa.

😁

🎄Am reusit sa facem si fotografii de Craciun. Sedinta foto a fost un cadou pe care ni l-a facut chiar fotograful, unchiul preferat :)

 

🎆Pentru mine a devenit o traditie sa vizionez in perioada Craciunului "It's a wonderful life". Nu il consider doar un film, cred ca in esenta viata noastra este un sir de consecinte care ne infuenteaza vietile. De-am fi mai constienti de asta!

🎇Dar cel mai mult de Craciun imi place sa merg la biserica, 25 decembrie fiind una dintre zilele cand imbracam costumul national. Desi mica, comunitatea este din ce in ce mai inchegata, practic o a doua familie. 

In linii mari, cam asa aratat Craciunul nostru... 

Sper ca si la voi a fost liniste, tihna si sanatate. Si daca nu, bucurosi le-om duce toate si cu nadejde...

Pe curand!

Pregatiri...

Nici nu mi-am dat seama cat de aproape este Craciunul, mental sunt pe undeva prin noiembrie. Am stat linistita ca Elena are timp sa invete poezia pentru serbare, pana cand mi-am dat seama ca mai sunt 4 zile si am intrat in panica. Desi i-a fost repartizata o poezie lunga si urata 😁 a invatat-o repede, dar versurile 3 si 4 le-a facut praf. Insa la serbare a turuit-o asa cum a memorat-o ea. Oricum, la cat era de urata poezia, repet, nu cred ca si-a dat cineva seama ca nu a spus-o corect 😁 cu exceptia mea si a doamnei educatoare. Pentru tati nu au contat greselile, pentru ca poezia fiind urata si lunga, interpretarea Elenei i-a facut cinste poeziei 😁

Casa e aproape curata, mai am de facut cateva retusuri, insa meniul nu l-am pregatit. Din experienta anilor trecuti, stiu ca nu e cazul sa fac cine stie ce pregatiri pentru ca nu vom manca mult si m-am saturat sa arunc mancare. Dar sigur, sigur vom face cozonaci. Mie nu-mi plac dulciurile cu coca, prefer cremele, poate o sa fac un tiramisu pentru ca e fara coacere si se face repede. 

Bradul natural il cumparam invariabil de la Hornbach. Nu am nicio apasare ca "omor"un brad, nu il tai cu toporul din padure, sunt crescuti in pepiniere, il platim, e totul legal. Pentru cine nu stie: brazii de plastic polueaza tare atunci cand sunt fabricati si apoi, din cauza faptului ca nu se recicleaza. 

Vineri am reusit, aproape pe ultima suta de metri, sa mergem si noi in parcul Ioanid, despre care, recunosc, desi sunt bucuresteanca, acum am auzit pentru prima oara, desi se afla intr-o zona cunoscuta a orasului, ca sa vedem miniatura Planetei Pamant 

A fost impresionant! 

Tot saptamana asta, am vazut si licuricii din parcul Obor (filmarea nu imi apartine) 

*

Azi am impodobit bradul si la buni, si acasa. Sunt indragostita de bradutul pe care il avem, comparativ cu brazii din anii trecuti. Are dimensiuni echilibrate, este simetric si miroase a brad. 

Intr-un cuvant, este perfect!

                                                                          Pe curand!
 

Cateva retete de post

🎅 Saratele de post - reteta lui tati, nu stiu unde a gasit-o, dar are succes cu ea. Faina, apa cat cuprinde, sare, ca mirodenii, orice va trece prin cap (chimen, mac sau altceva) 

Cantitatile sunt pentru un aluat omogen, nesfaramicios, usor de modelat. Se poate face o cantitate mai mare de aluat, care se poate congela. Noua chiar ni se par mai bune cele din coca congelata. 

🎇 Uimitoarete bruschete cu ceapa, inventia lui tati. Initial nu am vrut nici macar sa gust, chiar daca mi-era foarte foame si, se stie, foamea e cel mai bun bucatar. Apoi nu ma mai saturam ;)) Secretul sete ceapa. Musai sa fie rosie, dulce, suculenta. 

            *Paine prajita, unsa cu ulei de masline, sare, ceapa tocata mai grosier si, da!, busuioc.*

🎄Desi arata ciudat in imagine, va garantez ca este unul dintre cele mai bune sucuri pe care le-am baut vreodata. Nimic complicat, doar zeama de lamaie, apa, bineinteles, indulcit cu regenerator si/sau detoxifiant.  Yummi!!

🎆Si salam de biscuiti, cantitatile le-am stabilit eu, incercand mai multe retete. Acestea mi s-au parut proportiile cele mai echilibrate. Insa de data asta am pus 2 linguri cu cacao si 2 cu pudra de roscove. 

Pofta buna!