Văd că am eșuat lamentabil în dorința mea de a scrie mai des pe blog. La noi lucrurile au decurs într-un firesc, am reușit sa o înscriem pe Elena la grădiniță, nu a fost nimic ilegal (lumea se tot miră cum de am reușit sa o înscriem), pile sau șpăgi, pur și simplu am fost în audiență la DGASPC ca să o pot înscrie măcar la creșă, asta prin august, dar acolo mi-au promis ca ma ajuta cu înscrierea la grădiniță, pentru ca la creșă nu mai erau locuri. Propunerea ni s-a potrivit ca o mănușă, doar ca înscrierea a fost posibila doar după împlinirea vârstei de trei ani, adică în februarie. Tocmai când se acomodase și nu mai plângea, a venit peste noi molima și am rămas acasă.
Privind puțin în urma, a primit cel mai frumos cadou de ziua ei: zăpada!! E de înțeles ca am sistat orice era de făcut prin casa și ne-am petrecut zilele numai afara pentru ca am vrut sa ne bucuram de fiecare centimetru de zăpadă.
Am fost și la munte un week-end, ba chiar ne-am întors luni. Este minunat la munte duminica după amiază și luni. Liniște și calm, o așezare fireasca.
Minnie, cea mai iubită dintre jucăriile ei 🤭 Își drăgălaște chiar și rucsacul. Îl strânge în brate și îl pupa 🤭
Păcălita sa mănânce miere, dar în cornet, convinsa fiind ca mănâncă înghețată. Sa vedem cât tine păcăleala!
Este foarte fotogenica, are un talent nativ de a poza. Într-o duminica după amiaza, mi-a plăcut foarte tare cum pică lumina și am organizat o ședință foto ad-hoc. Sunt câteva fotografii uluitoare.
Costică cu ale lui.. M
Am avut și zile de stat acasă, din motive de tuse și muci, din fericire fără febră.
La biserica, alături de adolescenții care spun Crezul și Tatăl Nostru.
Joacă cu varul ei...
Mami colorează...
In drum spre gradi, cu omiduta. Au voie cu o jucărie de acasă.
Și....închiși în case 😕 debandada, dezordine, plictiseala, o stare de iritare. Până ne repozitionam și învățăm sa trăim și cu aceste restricții. Nu avem încotro...
"Viau a maRe"... 🤦♀️
"Hai, mami, tange-le" 😃
Apoi pentru câteva zile ne-am retras la țară, o să tot facem naveta, cât s-o mai putea.
În situația de față, cărți pentru inspirație.
Deși tensiunea este, plutește în aer, e mai ușor de suportat la țară pentru ca nu stam în casa, iar soarele ne face bine, ne mai dă o doză de optimism.
Am scos de la naftalină toate jucăriile (foarte multe primite de la copii mai mari) chiar dacă nu se joacă cu ele. Observ ca nu o atrag activitățile gospodărești, dar leagănul, trotineta și...
...groapa cu nisip au mare succes în continuare.
Ne mai bucuram de câte un apus colorat..
Plantam floricele...
Facem înghețată din plastilina. Atât de reala încât a vrut sa mănânce 😃
Ne ocupam timpul cu activități agricole...
Alții stau la adăpost 🤭
Din pseudo-izolarea noastră cam atât deocamdată.
Sănătate multă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă mulțumesc pentru vizită și comentarii, cu drag