Viata cu Mura

Intr-o zi de 5 feb. m-am trezit dimineata, in Fundul Moldovei fiind, si i-am zis sotului meu: "ne cumparam un cioban (cioban=Ciobanesc de Bucovina) si ramanem aici" :D

Pe principiul "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample", cateva ore mai tarziu continuam drumul spre casa cu un cioban in poala. Mai exact cu ciobanca Mura :D

Toate bune si frumoase. Te gandesti ca stai cu catelu' in casa o luna, timp in care o vaccinezi, apoi o duci la tara. O luna trece repede. Dar ce te faci daca se imbolnaveste catelul la numai 6 zile dupa ce ai ajuns cu ea acasa? O duci la doctor, afli ca e foarte bolnava, ii faci perfuzii 2x/zi, eventual si noaptea, tu, acasa. Toata schema de vaccinare se da peste cap si se prelungeste perioada de la o luna, la aproape doua.

Se face catelu' bine si incepe sa devina foarte vioi. In cele 6 zile nu ai avut timp sa-ti dai seama ca e un catel nebun :)) 

Nu stii ca-i place sa scoata cartile din biblioteca, sa-l fugareasca pe Costica, el s-o zgarie foarte tare, ei sa nu-i pese, desi are nasul plin de zgarieturi, si ti se face tie mila cand auzi cum ii paraie nasul cand dl.Motan ii trage una, doua, trei...mai multe, iar ei nici ca-i pasa. Se duce ca un tavalug peste el o data, de doua ori, de trei ori...de mai multe ori. Nu stii de cate ori, ca te plictisesti numarand :D

Afli la un moment dat ca nu-i place sa manance boabele din castron, ci din tava, dar nici din tava, mai mult de pe jos. Cine le da pe jos? Pai chiar d-ra Mura.

Tu le strangi, ea le da iar pe jos. 

Tu le strangi, ea le da iar pe jos. 

Tu le strangi, ea le da iar pe jos. 

Tu le strangi, ea le da iar pe jos. 

Tu le strangi, ea le da iar pe jos. 

Tu le strangi, ea le da iar pe jos. 

Aaaa...m-am repetat? Nu eu, Mura. Exact cum spuneam, eu le strang, ea le da iar pe jos. 

Si ce te faci ca ii place mancarea lui Costica. Da, mancarea aceea speciala, pe care o comanzi pe net, ca s-o iei mai ieftin. De la magazinul cu mancare de animale ar costa muult mai mult. Si te gandesti sa faci o economie, nu? NU!!

Pentru ca Mura o mananca, trebuie sa pazesti mancarea lui Costica. Dar ce te faci ca dl.Motan mananca 2-3 boabe si pleaca de langa castron. Fitzos si asta! Da, stiu, trebuie sa ii pun mancarea la adapost. I-o pun, dar uneori mai uit, mai am si alte griji.

Asta nu e tot. D-ra e pasionata de tehnologia moderna si s-a gandit sa plece cu teveu’ la plimbare. A tras de fir pana era sa-l dea jos. Bine ca am prins-o in ultima secunda J) De parca n-ar fi fost de ajuns ca am scos cartile din biblioteca, cele de la nivelul ei, acum trebuie sa avem grija si la prize, prelungitoare & comp.

Da, timpul trece, catelul creste si invata sa deschida usile. Pam-pam!

Laudabil, dar ce te faci ca vrea sa se foloseasca de abilitatea asta pe la 1 noaptea. Nu ar fi fost o problema, doar ca pentru ea timpul sta in loc. 1 noaptea sau 5 dupa amiaza sunt tot una, adica timp de joaca nu de somn. Iar pentru ea joaca inseamna sa muste sau sa traga de par J) - trage asa tare ca-mi da capul pe spate :)))

Nu te superi, o mai certi, dar cu mila pentru ca te gandesti ca e un catel de talie mare, chiar daca inca mic, care are nevoie de muulta miscare. Unde sa faca miscare intr-un apartament? Si afara nu poti s-o scoti pentru ca, nu-i asa, nu a terminat vaccinarile. Dar vine si fericita zi cand o scoti la plimbare, te bucuri ca face catelu’ miscare, in speranta ca va sta potolit.

Da! In prima zi, apoi a (re)inceput cu nebuniile ei. In mod special alergatul prin casa pe la 9-10 seara, “ora ei”. Daca nu ma credeti intrebati vecinii. Dar nu pe cei de dedesubt, intrebati-i pe cei de la parter- noi stam la 4 -  sigur au auzit.

Sa mai spun ca e pasionata de papuci si incaltaminte? J Ca ne-a disciplinat? Ca nu mai lasam incaltamintea in hol - dupa ce ne descaltam o punem imediat in debara, frumos, corespunzator. O disciplina pe care mi-am dorit-o, am vrut s-o implementez dar n-am reusit. A reusit Mura J)

De cate ori a furat painea de pe masa fix cand noi mancam? De multe ori! Am avut timp de reactie? Nuuu!!

Sunt multe de povestit, acum v-am facut un rezumat, doar un rezumat!!, al celor aproape doua luni petrecute cu Mura acasa.

Credeam c-o sa-mi fie mai dor de ea dupa ce o lasam la tara - dar imi place si linistea :)) -  sunt multumita ca s-a acomodat repede si bine cu noua ei casuta, curtea de la tara, si cu marele ei cotet – are unul pe masura – in plus, putem sa tinem servetelele pe masa, pentru ca nu v-am spus, dar ii place sa fure servetelele din cutie.

Va urma!

PS: daca va intrebati de ce am fost absenta de pe blog, acum ati aflat :) Mura mi-a consumat toata energia.