Un alt fel de jurnal

O postare pentru care nu mi-am gasit cuvintele, elanul, energia sa o fac. Anul a inceput greu, am avut de luat decizii care m-au frant in bucati. Am hotarat, am strans din dinti si am mers mai depare, fara sa ma las cuprinsa de ganduri, ca apoi sa ma las coplesita de regrete. In final s-a dovedit ca am procedat corect

O iarna mai seaca nu a fost de mult, cam din 2007, cand in ianuarie au fost 22*C, iar copacii erau inmuguriti. Nu ca as fi mare amatoare de frig (cine e?!) dar genul acesta de iarna nu e pe gustul meu. Prefer ninsoarea si gerul, adica normalul. 

Tot ce am putut sa facem in oras, a fost sa patinam. Sambata, pe 22 ianuarie, am mers la patinoar in parcul Cismigiu. Inainte de asta am fost sa-l vizitez pe tata... Stiam ca este utima oara cand il vad in viata. 

Pentru ziua Elenei am pregatit un tort din Barni si suc de mere, pentru colegii de la gradita. Ii promisesem inca de la Craciun, cand a primit cadou mult dorita rochie de Elsa, ca o va imbraca de ziua ei.

 

Am dus daruri si pentru M., prietena de la tara. Diferenta dintre ele este de fix 1 an si o zi :) 

 

Am experimentat si lucrul de acasa, din cauza unei tuse persistente, care nu a lasat-o nici sa se odihneasca cum trebuie. Nu mi-a placut deloc, mi se pare foarte rau pentru copil sa lucrezi de acasa, cu el in casa. Ca parinte, tot absent esti. Am incercat sa o tin langa mine si sa facem diferse activitati, dar mare succes nu am avut. 

 

FB mi-a scos in cale aceasta amintire de acum 3 ani, de la operatia Murei

Acum suntem in Bucovina, in vacanta, am plecat in cautarea zapezii mult dorita!

Va urma!

 

Ganduri la inceput de an

Imi place sa fac paine in casa, dar timpul nu prea-mi mai permite. Insa de revelion am vrut neaparat sa mancam o painica buna, satioasa, frumos mirositoare. Parca a imbracat casa in haine de sarbatoare. Pregatiri prea mari nu am facut, ci decent, cat sa nu avem masa goala. Desi putina mancare, abia am mancat jumatate. 

Eram atat de obosita, incat m-as fi culcat de la 9 (seara) Cred ca nici pocnitorile nu m-ar fi trezit ;)) Totusi am reusit sa rezist pana pe la vreo 1 si jumatate. Cum de Craciun imi place sa ma uit la filmul "O viata minunata", in noaptea de revelion imi place sa vizionez "Visul unei nopti de iarna" Bineinteles ca am adormit cu mult inainde de final ;))

Imi place linistea din 1 ianuarie, imi place ca avem "dreptul" de a nu face nimic, fara sa ne simtim vinovati. Cu toate astea,  tin foarte tare sa  mergem la biserica, chiar daca intarziem. Ne-am facut timp sa ii vizitam si sa ii sorcovim si pe bunici. Incercam, pe cat putem, sa patram traditiile.

Duminica, pe 2 ianuarie, am mers intr-o plimbare de seara in Parcul Mogosoaia. Cel mai tare mi-a placut linistea. Am invatat-o si pe Elena sa o asculte. Sunt sigura ca acum nu intelege si nu apreciaza ;)) - ea era foarte nerabdatoare sa ajungem in zona locului de joaca sa se plimbe cu trenuletul. 

Anul 2021 a fost un an agitat, am fost pusi in fata unor situatii extrem de dificile si consumatoare de energie psihica si emotionala, dar cu toate astea, pentru mine va ramane in memorie ca ultimul an cu Costica. Inca nu imi vine sa cred ca febletea noastra a disparut asa, dintr-o data. Si FB este cicalitor. Foarte des, cam o data, de doua ori pe saptamana, imi mai livreaza cate o aminitre cu 'mnealui...

Am primit imaginea de mai jos pe wh.app si m-a amuzat foarte tare. Cam asa ma vad eu in relatie cu 2022 si chiar a inceput tare. De la noul an nu-mi doresc sa fie mai usor, mai bun, mai ...mai... Imi doresc sa pot eu, sa putem noi, sa trecem peste toate si orice, cu intelepciune, maturitate si credinta. 

 La multi ani! 

Copil crescut în București

 "Mami, ești fericită că avem apă caldă?" 😁

Am vrut....

 ...sa ma asigur ca a inteles exact, si am intrebat-o ce sarbatorim de Craciun. Mi-a raspuns ca s-a nascut Sfantul Doamne-Doamne :) 

🎄 I-a scris mosului, si a pus scrisoarea la posta, exact ca anul trecut. Cu diferenta ca anul trecut mosul a fost ascultator si i-a adus exact ce si-a dorit. 

🎅Anul asta ne-a luat prin surprndere complet, si cum scrisoarea a fost scrisa tarziu, nu am avut timp sa cumparam.....acadeaua!!!!!!!!!!! Caci asta si-a dorit 😳 Am fost sigura ca va scrie "rochie de Elsa", dar i-a desenat mosului ca isi doreste o acadea si o papusa.

😁

🎄Am reusit sa facem si fotografii de Craciun. Sedinta foto a fost un cadou pe care ni l-a facut chiar fotograful, unchiul preferat :)

 

🎆Pentru mine a devenit o traditie sa vizionez in perioada Craciunului "It's a wonderful life". Nu il consider doar un film, cred ca in esenta viata noastra este un sir de consecinte care ne infuenteaza vietile. De-am fi mai constienti de asta!

🎇Dar cel mai mult de Craciun imi place sa merg la biserica, 25 decembrie fiind una dintre zilele cand imbracam costumul national. Desi mica, comunitatea este din ce in ce mai inchegata, practic o a doua familie. 

In linii mari, cam asa aratat Craciunul nostru... 

Sper ca si la voi a fost liniste, tihna si sanatate. Si daca nu, bucurosi le-om duce toate si cu nadejde...

Pe curand!

Pregatiri...

Nici nu mi-am dat seama cat de aproape este Craciunul, mental sunt pe undeva prin noiembrie. Am stat linistita ca Elena are timp sa invete poezia pentru serbare, pana cand mi-am dat seama ca mai sunt 4 zile si am intrat in panica. Desi i-a fost repartizata o poezie lunga si urata 😁 a invatat-o repede, dar versurile 3 si 4 le-a facut praf. Insa la serbare a turuit-o asa cum a memorat-o ea. Oricum, la cat era de urata poezia, repet, nu cred ca si-a dat cineva seama ca nu a spus-o corect 😁 cu exceptia mea si a doamnei educatoare. Pentru tati nu au contat greselile, pentru ca poezia fiind urata si lunga, interpretarea Elenei i-a facut cinste poeziei 😁

Casa e aproape curata, mai am de facut cateva retusuri, insa meniul nu l-am pregatit. Din experienta anilor trecuti, stiu ca nu e cazul sa fac cine stie ce pregatiri pentru ca nu vom manca mult si m-am saturat sa arunc mancare. Dar sigur, sigur vom face cozonaci. Mie nu-mi plac dulciurile cu coca, prefer cremele, poate o sa fac un tiramisu pentru ca e fara coacere si se face repede. 

Bradul natural il cumparam invariabil de la Hornbach. Nu am nicio apasare ca "omor"un brad, nu il tai cu toporul din padure, sunt crescuti in pepiniere, il platim, e totul legal. Pentru cine nu stie: brazii de plastic polueaza tare atunci cand sunt fabricati si apoi, din cauza faptului ca nu se recicleaza. 

Vineri am reusit, aproape pe ultima suta de metri, sa mergem si noi in parcul Ioanid, despre care, recunosc, desi sunt bucuresteanca, acum am auzit pentru prima oara, desi se afla intr-o zona cunoscuta a orasului, ca sa vedem miniatura Planetei Pamant 

A fost impresionant! 

Tot saptamana asta, am vazut si licuricii din parcul Obor (filmarea nu imi apartine) 

*

Azi am impodobit bradul si la buni, si acasa. Sunt indragostita de bradutul pe care il avem, comparativ cu brazii din anii trecuti. Are dimensiuni echilibrate, este simetric si miroase a brad. 

Intr-un cuvant, este perfect!

                                                                          Pe curand!
 

Cateva retete de post

🎅 Saratele de post - reteta lui tati, nu stiu unde a gasit-o, dar are succes cu ea. Faina, apa cat cuprinde, sare, ca mirodenii, orice va trece prin cap (chimen, mac sau altceva) 

Cantitatile sunt pentru un aluat omogen, nesfaramicios, usor de modelat. Se poate face o cantitate mai mare de aluat, care se poate congela. Noua chiar ni se par mai bune cele din coca congelata. 

🎇 Uimitoarete bruschete cu ceapa, inventia lui tati. Initial nu am vrut nici macar sa gust, chiar daca mi-era foarte foame si, se stie, foamea e cel mai bun bucatar. Apoi nu ma mai saturam ;)) Secretul sete ceapa. Musai sa fie rosie, dulce, suculenta. 

            *Paine prajita, unsa cu ulei de masline, sare, ceapa tocata mai grosier si, da!, busuioc.*

🎄Desi arata ciudat in imagine, va garantez ca este unul dintre cele mai bune sucuri pe care le-am baut vreodata. Nimic complicat, doar zeama de lamaie, apa, bineinteles, indulcit cu regenerator si/sau detoxifiant.  Yummi!!

🎆Si salam de biscuiti, cantitatile le-am stabilit eu, incercand mai multe retete. Acestea mi s-au parut proportiile cele mai echilibrate. Insa de data asta am pus 2 linguri cu cacao si 2 cu pudra de roscove. 

Pofta buna!

Șah mat

 Eu: Elena, de ce ai lăsat jucăriile împrăștiate aici (o zonă de trecere, pe care nu o poți ocoli) te rog să le strângi imediat!!

Ea: pe mine nu ma deranjează!!

😂

In ultima sambata din octombrie...

 ....am vrut sa profitam de vremea inca destul de calda si de toamna frumoasa. Noi ocolim de multi, multi ani Valea Prahovei din cauza aglomeratiei. Desi e o zona care mi-e foarte draga, prefer sa ma lipsesc de ea, dar de data asta am zis sa incercam. Am facut rezervare pentru o noapte la Sinaia si am pornit la drum. Bineinteles ca a fost cum stiam, adica foarte aglomerat. Atat de aglomerat incat am anulat rezervarea, iar seara ne-am intors acasa de "frica" aglomeratiei de duminica. 

Am mers in plimbare la Peles si Pelisor, fara sa le vizitam, din doua motove: 1 - Elena nu ar avea rabdare pentru intregul tur, iar al-2-lea motiv........aglomeratia!!!! - coada la bilete era cu "bucle", dar ne-am bucurat de peisajul de toamna si am profitat de ocazie sa-mi mai cumpar o basma. Desigur, pot sa-mi cumpar basma si din Dragonul Rosu 😁😁 dar imi place sa mi le cumpar din locurile pe care le vizitam si sa le dau valoare sentimentala. 

A fost a doua oara cand am vazut o veverita atat de aproape. Prima oara a fost in Gradina Botanica din Bucuresti - sunt foarte multe, dar le vedem prin copaci. Insa  o data, una era intr-o gradina, foarte aproape de alei. Asa si cea din imagine. 

Nu am plecat din Sinaia fara sa mergem si la manastire, dar am prins momentul in care se facea curat iar biserica era inchisa pentru credinciosi. 

In drum spre Pestera Ialomitei ne-am oprit sa admiram peisajul de toamna. Am mai spus-o si aici de nenumarate ori, si o s-o mai spun fara sa ma satur sau sa ma tem ca v-as putea plictisi, ca iubesc toamna si, de departe, mi se pare cel mai frumos anotimp. Desigur, toate anotimpurile sunt importante si au fiecare frumusetea lor, dar toamna e speciala. 

Daca urmariti blogul stiti ca am vizitat mai multe pesteri, dar pestera Ialomitei este cea mai mare in care am fost vreodata. Ca sa fiu sincera, m-am plictisit mergand, parca nu mai vedeam.....luminita de la capatul tunelului 😁 - foarte aglomerat si in pestera, intr-atat incat in unele locuri se circula "la paleta"

Zona este foarte frumoasa, cu multe locuri de vizitat, dar fiind spre sfarsitul toamnei, ziua este scurta si ne-ar fi prins seara prin padure - nu am avut timp sa vizitam Cheile Zanoagei , iar lacul l-am vazut din mers. Ce stiu sigur este ca nu as mai merge in zona decat intr-o zi oarecare din timpul saptamanii, nu in week-end cand este foarte aglomerat. 

In drum spre casa am avut supriza sa vedem doua vulpite, insa numai una a stat la fotografiat 😀

Pe curand!