duminică, 22 martie 2020

Jurnal

Pentru azi…
Duminica, 22.03.2020, ora 20:04
Pe fereastra
Deja e intuneric, am tras draperiile. Azi a batut vantul foarte tare, se anunta viscol, după ce crezusem ca vine primavera.
In bucatarie
La fel, debandata, abia am facut o painica. Am fost plecati cateva zile, e totul dat peste cap.
  In casa
Debandata. La fel cum e si in capul meu.
Sunt imbracata
Maiou, e foarte cald in casa, pantaloni sport, papuci
Ascult
Cum baraie PC-ul și, infundat, voci din baie. Elena si taticul se veselesc.
Mesteresc
Deocamdata e haos, a venit covidul peste noi, ordonante militare, d-astea... Nu prea îmi vine sa ma gândesc la meșterit, dar dacă se impune carantină generala, o sa iau toată vopseaua pe care o mai am prin casă și vopsesc la țară ce s-o putea. 
Citesc
Azi am primit doua carti si o brosura, de la parintele Daniel, slujitorul bisericii de la tara. Le voi citi pe acelea deocamdata.
Intentionez-
Să-mi fac ordine și curat in casa, ca sa pot face ordine in ganduri. La mine sunt strans legate.
Ma gandesc…
  •   Ca anul trecut pe vremea asta asteptam termenul de 2 aprilie, ziua cand aveam infatisarea la tribunal, pentru incredintarea Elenei. Am asteptat foarte incordata ziua aceea. Nu cunosc oameni care sunt in aceasta situatie acum, dar sigur sunt. Imi pare foarte rau pentru ei, au de așteptat să-și ia copilul acasă…nu se stie cat. Cred ca le e foarte greu.
  •   Apoi ma mai gandesc la cei care au nunti programate anul acesta, mai ales in prima jumatate a anului. Numai eu stiu 3, la 2 suntem invitati. Cred ca se va anula tot. Am trecut si eu printr-o nunta, stiu cat am asteptat ziua aceea, imi amintesc si acum sentimentul de “in sfarsit se intampla” pe care l-am avut cand m-am trezit in  dimineata nuntii.
  • Să învățăm ceva din tot ce ni se întâmplă 

Imi doresc
Rutina inapoi!!! Daca ati mai trecut pe aici, mai ales la Jurnale, stiti ca de multe ori am spus ca imi place rutina. Acum se vede cu adevarat cat de importanta e rutina, nimicurile acelea de care, de multe ori suntem satui si plictisiti, si am vrea altceva. Zilele astea avem altceva cat sa ne saturam!
Sunt recunoscatoare
Pentru sanatate …
Astept cu nerabdare
Sa revenim la…rutina, evident. Ma tem ca mai e mult pana acolo, România e abia la inceput, am eu o bănuială. Probabil și voi aveți aceeași bănuială. 
Imi plac…
  • Multe din glumitele care circula, in toata lumea!!, pe tema covid. Cred ca e important sa ne pastram simtul umorului
  • Solidaritatea.

Nu-mi plac…
Isteriile create, oamenii care vad numai teoria conspirației in tot ce se intampla, extremismul.
Saptamana care a trecut
Am plecat miercuri la tara și ne-am intors azi. Vom face naveta pana cand se va putea, apoi vom alege sa ramanem la tara, in caz ca se va inchide capitala.
Ieri…
Cald, am stat numai in curte, nu prea am de ce sa ma plang, dar e o apasare , e ceva ce pluteste in aer. 
Azi..
Dezordine in casa si in capul meu.
Planuri pentru sfarsitul saptamanii…
Ha!
Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza
Culmea e ca da, as avea ceva important de facut marti. Sper sa nu se schimbe nimic!
Un citat preferat pentru azi...
<<Noi trebuie să ne gândim întâi de toate că Dumnezeu cel perfect a îngăduit ca nouă să ni se întâmple acest lucru. Nimic nu este întâmplător.
Deci cauza suntem noi, păcatele noastre. De vreme ce este vorba de o durere generală, e vădit că păcatul este unul general – și acesta este indiferența față de cele duhovnicești, indiferența față de Dumnezeu.
Astfel, ne merităm depărtarea de slujbe și de Sfânta Împărtășanie datorită indiferenței generale fie a celor care nu știu nimic, fie a celor care știu însă nu plâng și nu se roagă pentru starea lor și a societății în general.
Da. Trebuie să plângem și să ne rugăm cu intensitate, așteptând cu răbdare și nădejde soluția. Așa se rezolvă problemele.>> intreg articolul AICI
O fotografie de azi...
Mai multe, nu neaparat de azi.
























Sanatate multa va doresc!
Sa auzim de bine!

sâmbătă, 21 martie 2020

Zile senine dar apăsătoare

Văd că am eșuat lamentabil în dorința mea de a scrie mai des pe blog. La noi lucrurile au decurs într-un firesc, am reușit sa o înscriem pe Elena la grădiniță, nu a fost nimic ilegal (lumea se tot miră cum de am reușit sa o înscriem), pile sau șpăgi, pur și simplu am fost în audiență la DGASPC ca să o pot înscrie măcar la creșă, asta prin august, dar acolo mi-au promis ca ma ajuta cu înscrierea la grădiniță, pentru ca la creșă nu mai erau locuri. Propunerea ni s-a potrivit ca o mănușă, doar ca înscrierea a fost posibila doar după împlinirea vârstei de trei ani, adică în februarie. Tocmai când se acomodase și nu mai plângea, a venit peste noi molima și am rămas acasă. 
 Privind puțin în urma, a primit cel mai frumos cadou de ziua ei: zăpada!! E de înțeles ca am sistat orice era de făcut prin casa și ne-am petrecut zilele numai afara pentru ca am vrut sa ne bucuram de fiecare centimetru de zăpadă. 

 Am fost și la munte un week-end, ba chiar ne-am întors luni. Este minunat la munte duminica după amiază și luni. Liniște și calm, o așezare fireasca. 
 Minnie, cea mai iubită dintre jucăriile ei 🤭 Își drăgălaște chiar și rucsacul. Îl strânge în brate și îl pupa 🤭
 Păcălita sa mănânce miere, dar în cornet, convinsa fiind ca mănâncă înghețată. Sa vedem cât tine păcăleala! 
 Este foarte fotogenica, are un talent nativ de a poza. Într-o duminica după amiaza, mi-a plăcut foarte tare cum pică lumina și am organizat o ședință foto ad-hoc. Sunt câteva fotografii uluitoare. 

 Costică cu ale lui.. M
 Am avut și zile de stat acasă, din motive de tuse și muci, din fericire fără febră. 
 La biserica, alături de adolescenții care spun Crezul și Tatăl Nostru. 
 Joacă cu varul ei... 
 Mami colorează...
 In drum spre gradi, cu omiduta. Au voie cu o jucărie de acasă. 
 Și....închiși în case 😕 debandada, dezordine, plictiseala, o stare de iritare. Până ne repozitionam și învățăm sa trăim și cu aceste restricții. Nu avem încotro... 
 "Viau a maRe"... 🤦‍♀️


 "Hai, mami, tange-le" 😃



 Apoi pentru câteva zile ne-am retras la țară, o să tot facem naveta, cât s-o mai putea. 
În situația de față, cărți pentru inspirație. 

 Deși tensiunea este, plutește în aer, e mai ușor de suportat la țară pentru ca nu stam în casa, iar soarele ne face bine, ne mai dă o doză de optimism. 
 Am scos de la naftalină toate jucăriile (foarte multe primite de la copii mai mari) chiar dacă nu se joacă cu ele. Observ ca nu o atrag activitățile gospodărești, dar leagănul, trotineta și... 

...groapa cu nisip au mare succes în continuare. 

 Ne mai bucuram de câte un apus colorat.. 

 Plantam floricele... 



 Facem înghețată din plastilina. Atât de reala încât a vrut sa mănânce 😃

 Ne ocupam timpul cu activități agricole... 
Alții stau la adăpost 🤭
Din pseudo-izolarea noastră cam atât deocamdată. 
Sănătate multă! 

duminică, 2 februarie 2020

Mozaicul lunii ianuarie

O iarna asa urata nu a mai fost de mult! Nu ca as iubi frigul, dar imi place normalul, asa cum spuneam si in jurnalul de saptamana trecuta. Nu spun ca nu am vazut un fulg, dar precipitatiile, fie chiar si ploi, au fost extrem de putine. Deja se vad semnele secetei si mi se pare ca va fi grav daca nu va ploua curand si mult. 
Ianuarie a fost linistit, slava Domnului, nu ne plangem. Desi planificasem un weekend la Tusnad, de dragul zapezii, ne-am vazut nevoiti sa anulam tocmai pentru ca nu prea e zapada, iar plimbarile cu sania - pentru asta am ales tocmai Tusnad - se fac cu caruta. Multumim, cu caruta ne-am plimbat si in august :)
Mai deosebit in ianuarie au fost doua iesiri la Therme. Le-am comasat in luna ianuarie, pana sa implineasca Elena trei ani, ca sa avem acces in zona Palm, unde au voie doar copiii sub trei ani. 
Pe scurt ianuarie arata asa: cu mult soare, foarte multe baloane de sapun si ceva inot. 
Bine ai venit, februarie! 
Pe curand!

Postari recente

Recent Posts Widget