duminică, 2 septembrie 2018

Jurnal

Pentru azi…
Duminica, 2 septembrie, 16:24
Pe fereastra
Senin, foarte cald si bate vantul. In timp ce scriu, draperia imi flutura pe la cap.
In bucatarie
Curat. Aragaz murdar, dar ii vine si lui randul. O sa prajesc ceva azi si nu avea sens sa-l curat ieri ca sa-l murdaresc iar azi si sa-l spal iar. Am avut o strangere de inima ca am lasat aragazul murdar, e ceva de neconceput pentru mine.
  In casa
Exact ca la jurnalul precedent: ordine si curat, dar sunt tinute sub control, in realitate e ca inainte de zugraveala.
Sunt imbracata
Exact ca la jurnalul precedent : bluza, fusta de casa.
Ascult
Exact ca la jurnalul precedent: huruitul PC-ului si niste voci afara, in departare + un copil care plange + gugustiuci.
Mesteresc
Biblioteca din sufragerie – v-am aratat aici, pentru ca intre timp am terminat-o + plus altele.
Mi-e destul de greu sa vopsesc mobile cand nu am doar asta de facut. Sa merg la serviciu + treburi casnice + viata sociala,  e destul de solicitant. Cand sunt foarte aglomerata imi vine sa arunc toate pensulele si vopselele, dar imi trece la cateva zile dupa ce termin un proiect. Acum m-as cam apuca sa vopsesc ceva J)
Citesc
Intentionez
Imi amintesc cat de bine era la scoala cand veneam si rezolvam temele care ni se dadeau in ziua aceea, chiar daca nu erau pentru a doua zi. Cam pe principiul asta, intentionez sa merg pregatita la biserica in fiecare duminica si sa citesc de cu seara Evanghelia de duminica. In biserica se poate intampla sa-ti zboare mintea in alta parte sau sa nu se auda prea bine (daca biserica e foarte mare) sau sa fii distras de altceva (oameni care susotesc, copii care alearga sau, in cazul meu, vreo fusta, bluza care-mi place la altcineva, caci da, mai fac si d-astea)
Ma gandesc…
Ca sunt ciudata. E pentru prima oara cand nu astept toamna, eu care o ador. Nu am chef de frunze galbene si intunecat devreme. Nu inca!!
Imi doresc
S-o duc pe Mura la mare, dar anul asta nu cred ca mai e posibil. Si mi-as mai dori sa ne izolam cateva zile, intr-o casa pescareasca, pe malul marii si sa nu vadem picior de om. Sa ascultam doar valurile, sa vedem doar rasaritul si apusul si sa eexperimentam traiul fara ceas, tv sau radio.
Sunt recunoscatoare
Pentru sanatate.
Astept cu nerabdare
Sa se termine reparatiile in casa si sa fie curat.
Imi plac…
Plantele artificiale. Da, stiu ca suna absolut groaznic, dar tehnica a avansat atat de mult incat nici nu-ti mai dai seama cand o planta este naturala sau artificiala decat daca te apropii de ea si o palpezi. Apoi mai e faptul ca, desi imi plac (normal!!!) si cele naturale, cele in glastra trec destul de repede si incep sa miroasa a ofilit, iar de cele in ghiveci nu sunt in stare sa am grija. Noi avem doar vreo 3-4 ferigi si foarte multe plante aromatice, de care se ingrijeste doar sotul meu.
In plus, pozitionarea apartamentului nu-mi permite sa cresc nici macar o orhidee.
Nu-mi place…
Ca nu am mers la mare anul asta. 
Saptamana care a trecut
A fost o luna foarte grea, nu doar o saptamana, si daca imi zicea cineva ce-o sa urmeze, nu credeam ca fac fata, dar (aproape) a trecut. 
Ieri…
Sunt atat de ravasita incat a trebuit sa ma gandesc 2-3 secunde daca ieri a fost vineri sau sambata. A fost sambata! M-am trezit extrem de devreme desi nu-mi doream neaparat, am baut cafeaua vreo 2 ore, timp in care m-am uitat la un documentar pe Netflix. Pe la pranz era sa adorm in fotoliu, m-am mutat in pat dar nu a fost chip sa adorm pentru ca sotul meu se intorcea de la serviciu, a trecut prin piata si m-a sunat de nenumarate ori sa se asigure ca a inteles lista de cumparaturi si sa ceara detalii despre....cartofi, caci mai mult nu avea de cumparat :)) Dar m-am obisnuit cu stilul lui, ba chiar si colegele mele. Daca ma suna de mai mult de 4x in 10 minute, ma intreaba "...e la piata?..." =))
Azi..
Duminica e zi de mers la biserica si de facut aproape mai nimic.
Planuri pentru sfarsitul saptamanii…
Sa facem bagaje – sunt aproape gata.
Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza
Prin iunie am facut rezervare, La Moara in Fundul Moldovei, pentru primul week-end in care aveau ei camere disponibile, si  care s-a intamplat sa fie 7-9 septembrie. Apoi ne-am gandit ca 3 zile in Bucovina, pentru noi care venim din Bucuresti, sunt putine, am mai prelungit doar cu 1 zi pentru ca mai mult nu aveau ei liber. Dar vom merge acolo de la Deva, caci intr-acolo ne pornim maine dimineata.
Un citat preferat pentru azi...
“Iubiti oamenii si folositi lucrurile, pentru ca invers nu merge niciodata” –documentar Minimalism / Netflix

Minimalismul nu-i de mine, stiu sigur. M-ar deprima sa am in casa doar un pat, o masa, doua scaune si trei bluze. Insa inteleg idea, pornirea si dorinta oamenilor. Ne-am prins si noi, noi oamenii, in sfarsit, cam despre ce e vorba in viata. Unii, foarte putini, reusesc sa se desprinda de nebunia de viata care ne-a furat pe toti,  despre asta e vorba in documentar. 

O fotografie de azi...
 Telefonul smart omoara fotografia. As avea ce "poza" sa pun insa eu vreau sa pun o fotografie. Ati sesizat nuanta, da?! 
Pentru ca nu am fotografiat recent - cu aparatul - ci am facut poza cu telefonul, nu am cu ce sa onorez aceasta rubrica. 



7 comentarii:

  1. Vai pe mine asa m a prins ideea de minimalism...stiu sigur ca nu o pot aplica la toate domeniile vietii, subt unele la care sunt hoarder, dar altele unde am facut progrese mari.
    Mama mea are cactusi de ani de zile, din acelasi motiv:) si da, doar tatal meu se ocupa de celelalte plante:)
    Am fost acum muuulti ani prin Fundul Moldovei la Lucina am stat cateva zile, ni prea erau pensiuni in zona, era tara, tara.
    Sa citesti evanghelia e o idee foarte buna, am vrut si eu intr o perioada, dar...
    Vacanta cu liniste si tihna si bine❤️

    RăspundețiȘtergere
  2. Incep cu sfarsitul :) Multumim!
    Stiu cum e cu "dar" - ul acela, DAR eu cred ca un obicei bun de care fugim de lene, delasare & comp, ne intra in sange daca insistam, perseveram si vom ajunge la un moment dat sa nu mai putem sta fara acel "ceva". Sper! Pe asta ma bazez. Mai am puncte pe lista, dar am zis sa nu dau navala cu toate ca ma sperii :))

    La Lucina este herghelia de cai Hutuli. Ati fost si pe acolo? Noi am mers in februarie si am stat la o cafea cu angajatii, oameni simpli, de parca ii stiam de-o viata. Acum nu ma mai astept la asa intimitati, din cauza perioadei inca aglomerata, dar vine februarie iar :D

    Urmareste documentarul la care am facut trimitere in link, o sa-ti placa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am stat vreo 4nopti la Lucina, la cai da:)

      Ștergere
    2. Pe vremea aceea se putea sta intr o fel de pensiune in cadrul Hergheliei, plateai cazare, calareai, statea, nu avea apa calda, niciun fel de mancare, nu magazin... nu eram prea pretentiosi:). Era spectaculos dimineata si seara cand plecau si veneau caii in grajduri:) Era pe vremea pozelor pe film, ca am poze developate:)

      Ștergere
    3. Mmmmmm....ce amintiri, ce romantic!
      Fără apă și mâncare....ce romanesc :))

      Nu am menționat ca a fost în februarie trecut, exact când am luat-o și pe Mura.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Așa se încheie documentarul. Un indemn foarte adevărat și pe cale de dispariție. Acum e invers.

      Ștergere

Vă mulțumesc pentru vizită și comentarii, cu drag

Postari recente

Recent Posts Widget