duminică, 22 iulie 2018

Apuseni, iunie 2018

Am revenit in Apuseni in iunie....
Pe drum spre pensiune am oprit sa fac cateva fotografii. Nea Ion m-a vazut si a intrat in vorba cu mine. E vaduv si ii e greu. Il mai ajuta copiii cand pot si ei. Are doua vitici pentru care trebuie sa asigure mancarea :)



 Prima oprire Rosia Montana. Ne-a fost ghid un fost inginer al minei, un domn pe care l-am placut foarte tare. Ne-a povestit multe, a fost un tur mai lung, cu multe detalii, pentru ca ne-a vazut interesati.
Ocazie cu care am aflat cat de delicata e situatia Rosiei Montana. Pana una, alta localnicii traiesc in saracie, cetateni care nu traiesc acolo vor ca mina sa se inchida, dar solutii viabile nu se ofera.


 Imi doresc de niste ani buni sa vad Groapa Ruginoasa. Este spectaculoasa! Mie mi-a taiat rasuflarea. Drumul e accesibil, se parcurge usor.













 El si varul lui prepara siropuri, din plante si fructe culese de ei, apoi le vand prin diverse locuri cu atractie turistica.E imposibil sa nu dai de ei! Nu castiga multi bani, dar ii fericesc. Probabil nu vor putea face asta multi ani, dar ii sfatuiesc sa se bucure din plin de perioada asta.

 Am vrut sa mergem la pestera Portile Bihorului, cotata cu 5 stele din 5. Imposibil!! GPSul ne-a indrumat bine, doar ca drumul era blocat din cauza unei cariere de piatra si n-am fi putut trece decat cu aprobare. Am urmat indicatiile domnului paznic, care ne-a sfatuit sa ne intoarcem cativa km, sa lasam masina si s-o luam prin padure. Indicatii bune, dar ce sa vezi?! Drumul acela nu mai fusese batut de ceva vreme, abia se mai vedea cararea. Prin padure, bifurcatii multe, nu mai stiai pe unde s-o iei. De vreo 2-3 ori am mers pe cate o carare niste zeci de metri, pentru ca mai apoi sa constatam ca nu e drumul bun si ne-am intors. La un moment dat, din departare se auzeau catei latrand + niste sunete care semanau cu impuscaturi. M-am temut sa nu fie vanatori, desi habar nu am daca era oficial sezon de vanatoare. Ar fi fost placuta drumetia daca mai zaream picior de om pe acolo. Localnicii cu care am stat de vorba, inclusiv nea Ion, ne-au asigurat ca in zona nu sunt decat mistreti care mananca porumbul de pe camp, deci pericol de urs, lup sau altceva nu era. Cred... Sotul meu crede ca sunetele acelea care semanau cu impuscaturile, se auzeau de la cariera de piatra. 
Am hotarat sa ne intoarcem , dar pentru ca era destul de devreme, abia ora 14, si nu as fi vrut sa revenim la pensiune, am propus sa mergem la cascada Patrahaitesti. Minunata alegere!
Drum accesibil cu masina, pana aproape 2-3 km de cascada. Drumul ramas se parcurge pe jos si este de un pitoresc rar intalnit! Nu degeaba Apusenii au faima pe care o au! Drum rustic, prietenos, linistit si linistitor, vreme perfecta pentru drumetii.










 Localnicii si-au transformat casele in muzeu. E un lucru obisnuit sa le pasesti in ograda si sa le vizitezi atelierele.




 Ca sa ajungi la cascada trebuie sa treci prin curtile localnicilor.
 Am intalnit-o pe tanti Zorita. Ne-a rugat s-o ajutam sa mane vacutele si calul. Cineva a lasat poarta deschisa. 




 Ne-a povestit cate ceva despre viata ei in comunism. Grea. Au avut avantajul ca fiind in munti isi puteau ascunde animalele prin padure, astfel le scapau de abator si le ramanea in ograda o sursa de hrana. 







 La un moment dat, tanti Zorita a disparut, s-a dus in vale. Ne intrebam ce-o fi cu ea.

 Se dusese acasa :) A fost bucuroasa sa ne revada si sa ne ureze drum bun. 



 Ne-am oprit la un localnic, mester popular. Acolo am aflat ca suflatul in tulnic e lucru taaaare greu. Atat de greu incat te ia cu ameteala, dar sunet tot nu iese ;)) 

 M-am despartit cu greu de locurile acelea. Greu! 


Revenirea in Bucuresti, dupa o excursie in locuri ca acestea e foarte grea.

sâmbătă, 7 iulie 2018

Jurnalul unei femei simple


Pentru azi
Sambata, 7 iulie, aproape 8 dimineata. Inca port pijama, m-am trezit incorect de devreme - latrau cainii vecinilor de la cuite - mi-am baut deja cafeaua. Nu am mai scris de aproape o luna :(
Pe fereastra
Senin, dar va ploua, zic ei, cateva zile de acum incolo.
In bucatarie
Nu e cum mi-as dori, adica impecabil de curat, dar urmeaza sa fac.
  In casa...
....macar e ordine.....
Ascult
Ca de obicei: calculatorul si niste pasarele.
Mesteresc
Sunt intr-o mestereala continua. Am refacut masutele de cafea din sufragerie, una pentru ca desi imi placea combinatia de culori, foarte tare, erau prea multe nuante de maro la un loc. Ma obosea vizual, nu degeaba e o greseala foarte mare in designul interior si cel vestimentar. 
La tara este multa mobila de vopsit - nu as putea spune "de reconditionat" pentru ca starea lor e buna - am vopsit o masuta si un dulap, dar mai necesita ceva retusuri.

Initial am zis ca o sal las asa, simplu, dar mi se pare cam prea simplu. O sa-i aplic pe usi model, cu sablonul.


Mai trebuie putin retusata pe ici, pe colo si lacuita.
 Fratele mai mare al mobilei pe care v-am aratat-o aici.
 Decoratiunea-inima am primit-o cadou cand am participat la work shopul Annie Sloan, la Deco Art Store.






 (mai) Mesteresc
  • Un cardigan din lana groasa, netoarsa.
  • Tablouri cu fotografii, pe care le-am gresit din cauza ca am plicat lacul cu trafaletele :( Nu stiu cum sa le repar! Le-m facut pentru casa de la tara. Acolo pot sa fiu eu 100%, norocul meu ca nu am reclamatii, toata lumea ma suporta :))))





  • Si vreau sa va arat ce a reusit sa obtina o buna prietena, cu ajutorul frunzelor de nuc:

 Mi-a zis ceva despre otet si sare, batute cu ciocanul, se imprima cam pe orice tesatura. Daca va intereseaza, cer detalii.
Citesc
Nici marac…in stele.
Intentionez… 
Sa zugravim, am rugat pe cineva sa-mi aduca cutii de carton, o sa incep sa strang incet, incet. La noi trebuie doar reimprospatat, nu e mare lucru de facut pentru ca am zugravit/reparat seros acum 10 ani, dar de atunci nu am miscat nimic. E necesar. 
Ma gandesc…
...la tot ce scriu in jurnalul de azi :)
Imi doresc...
Ceva schimbari in decor, prin casa.
  Sunt recunoscatoare...
Pentru sanatate.
Astept cu nerabdare...
  • Urmatoarea excursie, care va fi in Maramures.
  • De cand n-am mai scris aici, am fost din nou in Apuseni. Sunt atat de multe locuri de vizitat, incat nu ajunge o luna, cred. De data asta am fost la Groapa Ruginoasa. Nu ma asteptam la asa ceva! Mi-a taiat rasuflarea, m-am simtit coplesita. Ma intreb cum o fi Marele Canion, daca aici a fost asa?!








  • Ziceam in Jurnalul din 28 aprilie (ce rar scriu!!) ca abia astept sa ma plimb cu Mura prin oras. Intre timp am adus-o la un control medical de rutina, i-am facut si baita. E foarte cuminte, blanda si putin sfioasa. Nu m-am plimbat cu ea atat de mult pe cat as fi dorit, deci dorinta asta ramane in stand by. Ei ii place apa foarte tare, ma gandesc sa ne aventuram pana la mare :) dar dupa ce ii va mai creste........blanita......pentru ca am tuns-o. Si nu la salon, ci in curte. Am tuns-o cu masina de tuns catei, electrica. Ofeta de la LIDL......... E cam caraghioasa pentru ca de blanita de pe cap si coada nu ne-am atins. No comment. Asta patesti daca esti catel cuminte :P


Imi place…
........Netflix!!! Na!
Au filme si seriale decente, curate, pentru toate varstele, fara nimic nimic vulgar in ele. Cu scenarii siropoase, previzibile, naive, cu accente creștine și decoruri minunate. Decorurile.... Aproape ca pierd subiectul filmului din cauza, sau datorita!!, faptului ca admir combinatiile de culori. M-am indragostit de o nuanta de verde (care, apropos, se gaseste la Annie Sloan - Amsterdam GreenSa nu mai vorbim de nuantele de bleu-turcoaz langa nuante calde de cafe au lait!!
Acum urmaresc When Call the Heart
Dar ma asteapta si continuarea de la "Anne with an E" - nu l-as recomanda pentru copii, pentru ca mai are cateva faze mai delicate. Anne este o orfana, care ajunge intr-o familie, din greseala. Ei doreau un baiat. Din cauza faptului ca Anne a trăit intr-un orfelinat si nu a avut cine sa se ocupe de educatia ei, mai vine cu niste povesti deocheate pe care le povesteste copiiilor de la scoala, motiv de mare suparare in comunitate.
Dar poveste ei e foarte frumoasa, ea are o personalitate deosebita, multa imaginatie, la toate astea se adauga faptul ca serialul e foarte bine realizat, aproape artistic. Dar ramane ce am spus mai sus: serial decent, curat - cu mici exceptii, doar pentru cei foarte scrupulosi. 

Nu-mi place…
Ce se intampla in tara.

Saptamana care a trecut

Una buna la serviciu.
Ieri…
Am terminat cursul de engleza, dar mai urmeaza, stiti cum e cu A1, A2...B1...si asa mai departe.
Azi..
Curat, poate calcat...d-astea...

Planuri pentru sfarsitul saptamanii…
Nu mare lucru. Odihna.

Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza
Nu am "cateva", am unul si bun. Mergem in Maramures!

O fotografie de azi...de fapt mai multe, dar de joi 
Urmaresc pe FB pagina"Happiness is..." si o buna prietena mi-a facut cadou carte.





  

Un citat preferat pentru azi..
                     Happiness is...unexpected gift!!

sâmbătă, 9 iunie 2018

Șabloane - diverse metode de aplicare

Inca nu am rezolvat problema cu setarea, deci nu pot sa descarc fotografiile din aparatul de fotografiat, in calculator.Am facut foto cu telefonul, calitatea lor e cea care e. Alta nu am, deocamdata :P

Mi-am amintit ca in debara este o bucata mai mare de pal, de cand am schimbat mobila din casa. Cu pal nu am avut ocazia sa lucrez, imi imaginez ca e mai dificil, neavand o compozitie naturala, ca lemnul.

Mi se pare ca am o problema cu aplicarea sablonului si am vrut sa exersez.
Inainte de asta, am curatat suprafata si am aplicat doar un singur strat de vopsea ivoar. Daca nu era o suprafata de exercitiu, si trebuia sa lucrez ceva serios, o singura aplicare nu ar fi fost de ajuns.
Am aplicat cu trafaletele si am fost foarte mirata sa constat ca partea de blat nevospita s-a stropit foarte tare. Asta e bine de stiut pe viitor. Trebuie sa ma indepartez de pereti sau alte obiecte din casa, sa nu le murdaresc.
 Totusi, pe partea nevopsita, mi-a venit ideea sa testez pensulele rotunde, cu par de porc. Cred ca e par de porc, cel putin asa pare. 
Este un anumit tip de vopsire care da un aspect rustic. Imi place efectul, dar sunt dezamagita de pensule pentru ca le cade parul si ramane pe suprafata vopsita. Insa sunt foarte ieftine, deci nici pretentiile nu pot fi prea mari.
 De data asta aplicat vopseaua de doua ori, ca sa imi dau seama mai bine ce pot obtine.

 Observati dungile? In mod normal m-ar deranja si mi-ar da senzatia de neglijenta. Dar pentru un efect rustic sunt foarte potrivite.
 Si un fir de par de la pensula, dupa cum spuneam.
 Pe suprafata vopsita cu trafaletele am fixat trei sabloane cu care nu am mai lucrat pana acum, si le-am aplicat in trei moduri. trafaletele, pensula dreapta si cu pensula buretel.

 Cel mai dezamagita sunt de trafalete. Am urmarit zilele trecute un tutorial cu Annie Sloan, in care aplica perfect un sablon, cu trafaletele. Probabil e nevoie de foarte mult exercitiu, adica de experienta, ca sa ajungi la asa dexteritate. Nu stiu ce sa zic...
 In fotografia de jos, in partea de sus :P, este sablonul aplicat cu pensula dreapta, jos cea cu pensula cu buretel. 
Mi se pare ca cel mai bine , dar nu perfect, a iesit partea aplicata cu buretelul.
Continuam sa exersam pana iese perfect!
 Sfat: atunci cand si daca, veti reconditiona vreun obiect de mobilier, va sfatuiesc sa va legati si parul, ca atunci cand faceti mancare. Mie mi-a cazut un fir de par pe o masuta, s-a uscat asa, am luat firul de par de acolo dar masa pare ca e zgariata si nu mai am cum sa repar fara sa ma complic. 
Asta ar insemna sa o iau de la capat ca si cum as vopsi-o prima oara. Timp si bani irosite!

Postari recente

Recent Posts Widget