Din două cituri

Update - corect este ciUtura, sub forma asta este si in dex, am aflat din comentariul lui Coco - multumesc, Coco!

Las postarea asta cum este acum, nu mai editez :P

Citura, cel putin in zona de sud a tarii, este acel vas cu care se scoate apa din fantana. Totusi stau sa ma intreb daca este denumirea corecta sau cuvantul s-a distorsionat mult, pentru ca nu il gasesc in dex si nici la google imagini. In fine... Inainte vreme erau din lemn, acum sunt din metal. Din doua cituri, sotul meu a mesterit un... "ceva" :D, nu stiu cum sa-l numesc, dar e un instrument cu ajutorul caruia se aprind mai usor carbunii pentru gratar.

A imbinat doua cituri - una a ramas intreaga si a pus-o deasupra, pe cea de a doua a taiat-o si a decupat cateva orificii.

 In partea  de jos se pune hartia si i se da foc.

 In partea de sus se pun carbunii care se incing foarte rapid, apoi pot fi rasturnati in gratar. Bineinteles ca intre cele doua parti sunt cateva gauri, altfel nu ar putea sa ia foc carbunii. Si tot la capitolul "bineinteles" trebuie spus ca pentru o mai buna manevrare se pun si manere, altfel nu ar putea sa puna nimeni mana pe metal incins :D

Ideea nu ii apartine, astfel de instrumente se gasesc la hipermarketurile de casa si gradina, doar ca sunt cam mititele si sotul meu a vrut unul mare. A vrut si l-a facut :)

 Din ce a ramas am improvizat un suport pentru ghiveci, i-am lipit servetel cu motive florale, o sa-l pun la treaba, dar dupa ce il voi lacui. Am ramas fara lac (nu am stiut) si n-am putut sa-mi duc treaba pana la capat.

Sa aveti o saptamana frumoasa si racoroasa! Se pare ca vine vara cu adevarat, se anunta temperaturi maaaari :)

PS : mi-am amintit, fix acum, ca nu am postare cu mozaicul lunii iunie. Ups!

Decupajele mele

Dintre toate hobby-urile, decupajul ma atrage cel mai mult. Mult. Pana la dependenta. Sunt in stare sa lucrez ore, fara sa ma misc, vorbesc, mananc... Zilele astea m-a napadit putin nostalgia si m-am uitat pe fotografiile din 2012 cand am inceput sa lucrez tehnica servetelului. Vreau sa vi le arat si voua, din nou :)Doar o parte din ele.

Multe dintre fotografii nu sunt tocmai bune, din punct de vedere tehnic, dar nu asta conteaza in aceasta postare. Sunt destul de multe, nu le-am mai editat pentru ca ar fi durat prea mult si azi am o zi plina.

Ce ma fascineaza pe mine la decupaje este schimbarea radicala pe care poti sa o faci. Multe din obiecte sunt recuperate din magazii, spalate si apoi firchezuite ;))

Voila!

 Si...la pièce de résistance!!!

Tablouașe si alte incercări...

Calculatorul nostru o fi plin de virusi, ca greu mai raspunde la comenzi. Abia am reusit sa editez cat de cat fotografiile din postare. Am vrut sa fac si un colaj. Imposibil!

Acestea fiind spuse, sperand sa pot ajunge pana la capat cu postarea, zic! 

 Ma chinui de vreo doua saptamani sa transfer imagine pe lemn, asa cum am vazut in tutoriale pe net, dar nu-mi prea iese. La prima imcercare (prima foto) a fost esec total. Daca voi recupera bucata de lemn, s-o pot refolosi, pot spune ca esecul a fost aproape total. Vom vedea!

 A urmat incercarea a doua, de data asta o combinatie intre tehnica decupajului si tehnica de transfer, soldata cu un semiesec ;)) 

 De ce nereusite? Pentru ca hartia nu se curata in totalitate, si lasa urme, margini albe.

 De vreo 2-3 zile mi-a venit ideea sa transfer pe lemn o fotografie a casei bunicilor, asa cum era ea cu cativa ani in urma. Ziua tatei va fi in curand si era un cadou foarte potrivit.

Fara sa gandesc(!!!) m-am dus azi la un fotocopiator, am xeroxat fotografia, dar mai tarziu mi-am dat seama ca este gresit pentru ca ar fi trebui sa scanez fotografia, apoi sa o inversez (nu stiu cum pentru ca nu fac eu lucrul asta, cer ajutor) si abia apoi s-o printez. Daca nu ati intele mare lucru, nu-i nimic, luati ca atare.

 Pentru ca eu vroiam sa fac tablouasul azi, am lipit pur si simplu fotografia pe suportul de lemn, am presat-o bine, sa nu fie goluri de aer, surplusul de adeziv l-am sters. Pe deasupra am dat cu lac mat pe care il folosesc si la decupaje, 

 Am facut agatatoare din sfoara, am prins-o cu capsatorul de tapiterie si gata. I l-am si dat lu' tata, ca a avut drum pe aici. 

Voila!

Din arcă

Probabil stiti, nu ma pot abtine sa nu-l fotografiez pe Costica. Aici era undeva la inatime, privea vigilent afara. Cred ca vazuse ceva in miscare pentru ca era foarte concentrat.

 El e Șirețel, nu ii cunosc povestea, dar s-a pripasit la matusa mea. Nu sta sa punem mana pe el, insa speram ca in curand sa se imprieteneasca cu noi, sa prinda putina incredere, si sa-i putem taia siretul cu care este legat la gat. 

 Si Oscar....catelul cu muulta, muuulta energie. Atat de multa incat te scoate din minti. Daca ar fi fost mai cuminte poate scapa fara sa fie legat.

Jurnalul unei femei simple - 11

✿ Pentru azi...
duminica, 21 iunie

✿ Pe fereastra...
 nu se vede nimic, sunt trase draperiile. Dar afara ploua si e foarte frig, termometrul de la bordul masinii arata 16,5 grade pe la ora 13.

✿ Sunt recunoscatoare...
pentru ca ma pot bucura de lucruri simple.

✿ In bucatarie..
.foarte curat, totul e ordonat.

✿ Sunt imbracata...
simplu, de casa.

✿ Mesteresc...
multe decupajeli si un pulovaras tricotat.

✿ Intentionez...
azi noapte am avut ceva insomnie, de vreo 3 ore. De obicei as fi consumat bateria la telefon "dandu-ma" pe net, dar acum m-am gandit la ale mele si asa mi-a venit ideea sa-l rog pe tata sa ma invete sa sudez, iar de la mama vreau sa invat sa fac bors.

✿ Ma intreb...
 daca vom reusi sa obisnuim catelusele de la tara cu Costica.

✿ Citesc...
am citit mai de mult Pelerinul rus, dar am primit in dar o reeditare si asta citesc acum. Mai am putin si o termin.

✿ Sper...
sa fie armonie si liniste.

✿ Astept cu nerabdare...
sa fac prima mea dulceata de visine si prima mea dulceata din petale de trandafiri ;;)

✿ Invat... 
sa fac dulceata :P

✿ In casa...
curat!

✿ Ma gandesc... 

ca scriu foarte rar in acest jurnal. Cand am deschis acest blog mi-am propus sa fie mai plin cu informatii utile, in masura in care va pot ajuta cu asa ceva, si nu cu informatii personale. Totusi, de la "Jurnalul unei femei simple" nu m-am putut abtine, asa ca iata-ma. Daca v-ati intrebat de ce scriu asa de rar in jurnal, desi cred ca aveti lucruri mai importante la care sa va ganditi :)), acum stiti de ce.

✿ Ascult...
nimic. E foarte liniste.

✿ Un citat preferat pentru azi...

"Cine bârfește cu tine, bârfește și despre tine" - anonim

✿ Unul din lucrurile preferate...
culoarea ROZ. Da, mi-am dat seama ca rozul este culoarea mea preferata ;;)

✿ Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza...
 in primul rand sa reduc timpul petrecut pe net. In uichendul asta am fost la tara si nu am pus mana pe telefon ca sa intru pe net, pentru ca nu am simtit nevoia. Vreau sa pastrez starea asta.

✿ O fotografie de azi...

De fapt de ieri, flori din curtea matusii mele.

Shake cu banane și căpșuni

Nu inventez eu roata acum, poate o o retetea pe care o stiti dar ati uitat de ea :) O bautura simpla, care se prepara repede (foarte important!) si pentru mine tine loc de mic dejun. 

✿ Lapte

✿ banane

✿ capsuni

✿ miere

Se blenduiesc rapid si se beau cu pofta :))

Eu am preparat dintr-un kilogram de lapte si am avut doua zile.

Bineinteles ca putem folosi orice fructe vrem.

Pofta buna!

Mozaicul lunii mai

Mai a fost o luna in care ne-am plimbat mult prin Bucuresti. Asa cum e el, cu toate defectele lui, este totusi orasul in care ne-am nascut si in care traim, un oras care ne place si simt ca mai am multe de descoperit in el. Totul depinde de noi. Imi doresc de mult s-o iau la picior, cu aparatul de fotografiat in mana, pe strazile din zona veche, dar cea mai putin cunoscuta. Sunt sigura ca am descoperi locuri uimitoare. 

Pana una alta noi ne-am plimbat in zonele cunoscute ale orasului dar tot am facut ceva nou. Ne-am plimbat cu City Bus pentru prima oara :), ne-am plimbat prin Gradina Botanica, nu ne mai plimbasem dinainte de a fi casatoriti, si am facut ceva ce eu si sotul meu nu am facut niciodata impreuna : plimbare cu vaporasul in Herastrau. E greu de imaginat vreun bucurestean care nu a avut parte de aceasta plimbare, fie si cu scoala in copilarie :))

Asa arata luna mai in (putine) imagini!

Capac cu sita

Despre capacul cu sita, de la Ikea, ar fi de spus cam asa : e un produs destul de neobisnuit, l-am cumparat mai mult de curiozitate, doar banuiam la ce ar folosi, a fost o idee buna sa-l luam. E drept ca si diametrul lui e cam mare, pe masura utilitatii, as spune.

 Pe scurt, e un capac cu sita foarte util atunci cand oala/cratita/tigaia trebuie sa stea descoperita, si cel mai important (pentru mine, cel putin - dar cred ca si pentru voi :d ) aragazul nu se mai murdareste ca atunci cand oala e fara capac.

Am folosit capacul si miercuri, cand am inrosit oualea pentru Inaltare. Stropii s-au oprit in sita si aragazul meu a ramas curat. Ce bucurie!!! :)) - ma obsedeaza curatenia aragazului :P

Acestea fiind spuse, v-ati dat seama, vi-l recomand :)

Cutii pentru condimente

Dintre toate indeletnicirile, cel mai mult imi place sa "decupajesc". Am gasit si explicatia. Sunt mare, dar mare amatoare de shabby chic, iar tehnica servetelului imi da ocazia sa-mi fac chiar eu obiecte asa cum imi doresc. Cele mai multe, obligatoriu, trebuie sa aibe patina aceea de vechi :P

Nu am mai mesterit nimic cam de multisor. Ieri am facut putina ordine in camara si am descoperit - de parca atunci ma uitam prima oara in camara mea!!! :)) - doua cutii metalice. Cand vad cutii parca intru in transa si nu ma las pana nu le schimb look-ul :))

Ele aratau cam asa. Banal, nu?!

Le-am spalat, apoi le-am degresat.

 Uitasem cat de mult imi place sa-mi aleg pensula potrivita, iar dupa ce lucrul s-a incheiat, sa imi spal uneltele si sa le pun, cu grija, la uscat :)

 Dar de departe, partea cea mai placuta ramane alegerea temei, deci a servetelului ce urmeaza sa fie sacrificat de dragul artei. Stiam sigur, pana sa incep rasfoirea teancul de servetele, ca pe una dintre cutii voi lipi "aromatice". Ce surpriza placuta am avut sa vad ca servetelul era decupat (partea cu decupatul e ceea ce nu-mi place sa fac) cred ca de acum trei ani, cand am mesterit (tot o cutie!!) la tara. Ce amintiri placute!

Cum ziceam, imi place aspectul invechit. N-am rezistat si am "ronțăit" colturile cutiei.

Pentru ce-a de a doua cutie am ales o briosa, mai mult de dragul rozului (despre rozul din viata mea, intr-o postare viitoare :) ) Pe capac am pus doua inimioare si doua timbre. Nu ma intrebati de ce tot apar timbre si pe blog, in header, acum si pe cutii ca nu prea stiu ce sa zic, dar stiu ca-mi place teribil. Cred ca asociez timbrele cu shabby-ul.

Ele nu sunt gata 100% pentru ca nu au decat un singur strat de lac. Pana nu vor fi lacuite foarte bine, nu pot fi folosite dar mi-a facut placere sa vi le arat pentru ca mie tare-mi plac! :)

Mozaicul lunii aprilie