✿ Pentru azi…
Sambata, 14 octombrie, am inceput jurnalul la 13:55….intre
timp s-a facut ora 19:14
✿ Pe fereastra…
Soare,
cer senin, si temperature adorabile. D-aia iubesc toamna! Stie sa fie frumoasa
si cand e soare si cand ploua J Asta
mai devreme, acum e deja intuneric.
✿ In bucatarie…
Tocmai
am stins focul la ciorbita. Pentru felul doi inca suntem in discutii. Acum stim
ceva fi la felul doi, e la cuptor.
✿
In casa...
Liniste
si curat.
✿ Sunt imbracata…
De
casa. Strampi, fusta si polover. Intre timp s-a racit in casa si am pus si
capotul pe mine.
✿ Ascult…
Cum
huruie PC-ul.
✿ Mesteresc…
Sambata
trecuta am facut un tort de scutece pentru micuta Elena. In sfarsit am lucrat cu
roooz J)) , am schimbat
sireturile de la pantofi – le-am pus panglica neagra transparenta si subtire -
si am in cap numai mobila de reconditionat. Dincolo de orice hobby, decupajul e
marea mea dragoste pentru ca iubesc stilul shabby si pot oricand sa am un
obiect decorat asa, facut chiar de mine.
Apoi am descoperit vopseaua pe baza de creta si transformarile pe care
le putem aduce mobilei vechi. Adica exact ceea ce ador eu: efectul “inainte
si dupa”
✿ Citesc…
Aproape
nimic. Dar astept sa vina comanda cu doua carti :"Eu sunt Malala" si "27 de pasi"
✿ Intentionez…
Sa
reconditionez mobilA. As avea atat de multe de facut, ca-mi trebuie concediu. Nu
stiu cum o sa fac, mai ales ca vine si iarna iar ritmul meu scade.
✿ Ma gandesc…
…inca
de acum la sarbatorile de iarna si la nebunia care ne va cuprinde, si-mi vine
sa fug si sa revin dupa ce totul se va fi terminat.
✿ Imi doresc...
Sa reconditionez
mobila.
✿ Sunt recunoscatoare...
Pentru
sanatate.
✿ Astept cu nerabdare...
Sa
vad ce reusesc sa fac din noptiera.
✿ Imi place
Bucurestiul.
Este orasul in care m-am nascut si am crescut. Are locuri minunate pe care nu e
nevoie sa le cauti mult, trebuie doar sa fii putin atent.
✿ Nu-mi place…
Bucurestiul.
Este foarte aglomerat, oamenii sunt agitati si nervosi. Nu ai cum sa ramai calm
cand vezi ce e in jur. Nervozitatea e ca o molima, ajunge si la tine fara sa-ti
dai seama.
✿ Saptamana care a trecut…
Doua
zile de concediu la inceputul saptamanii. Am mai scapat de treburile restante,
dar mi-am dat seama ca doua zile n-au fost de ajuns, mi-ar mai fi trebuit vreo
doua.
✿ Ieri…
Serviciu,
apoi alergatura prin Bucuresti ca sa pun un pachet la autobuz. M-a obosit atat
de tare drumul asta incat am adormit neintoarsa si cu capotul pe mine. Am vazut
abia dimineata J))
✿ Azi..
Jumatatea
mea m-a intrebat aseara: “mergem maine
✿ Planuri pentru sfarsitul saptamanii…
De-ale
Bucurestiului, in mijlocul toamnei. Sa vedem ce ne ofera!
✿ Cateva planuri pentru saptamana care urmeaza…
Nimic in mod special.
✿ Un citat preferat pentru azi...
Nu e tocmai un citat, ci o caracterizare dulce-amaruie :P
 |
| Via Charity Sparrow |
✿ O fotografie de azi... mai muulte
Intre timp am fost la Targul de Produse Romanesti din parcul Herastrau
Catedrala Mantuirii Neamului
Maslin in ghiveci :)
Dl.Gheorghe, alt mester popular, de ale carui hainute m-am indragostit.
Ceramica de Horezu.
Liniste...
Indragostiti :)
Mester
✿ Din categoria "daca doriti sa(-l) revedeti"
 |
| Ii place sa-i pun o patura in cap si sa-l jughinesc. Este imposibil sa fac/aranjez patul fara ca el sa se arunce sub cearsaf. De multe ori nu am timp si il scot din camera ca sa-mi pot face treaba linistita. |
 |
| Ca sa impachetezi un cadou in liniste cu o pisica in camera este imposibil. |
Urmele lasate ;))
Sa aveti o saptamana frumoasa!
:)) ce regionalism urat jughinesc, oribil. Nu reda deloc dragaleala cu un motan asa de simpatic.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place tare Bucurestiul, eu mereu am vazut doar partile frumoase, minunate si romantice, doar in trafic, mai ales cand ploua am vazut nervozitate. Si eu am primit un maslin, careuia pare sa i placa foarte tare la noi, e micut, fara masline, dar intentionez sa mi mai iau macar unul ;) sa stea pe geamul de la bucatarie si sa ma uit zilnic la ei:). Ce faine sunt toate de la targ:)
Intr-adevar, "a jughini" nu-i tocmai un cuvant frumos, daaaar reda exact relatia "Eu-Costica". Pe mine nu ma iubeste asa tare cum il iubesc eu, si i-o arat intr-un fel pe care el nu-l suporta. Noi nu ne dragalim, noi mai mult ne batem =)) Adica el pe mine, nu invers. "Dragaleala" noastra se termina invariabil cu zgarieturi :)))
RăspundețiȘtergereDa, la targ sunt toate faine si inca am fotografiat foarte putin.
Acum mi-am dat seama ca acasa nu port fusta niciodata. Hmmm... :))
RăspundețiȘtergereDaaaa... De Costica imi era dor.
Foarte frumoase fotografiile!
Spor in tot ce iti propui!
Iar eu pantaloni. Nici acasa, nici pe strada. Cand imbrac blugii sau in negru ma intreaba lumea ce-am patit :))
ȘtergereMultumesc, Catrinel. Sa ai o toamna frumoasa!
Ce pisic dulce! Sunt sigură că el vrea doar să ajute un pic, dar nu se prea pricepe :)))
RăspundețiȘtergereMi se par facinante târgurile tradiţionale. Cum n-am ajuns acolo, mulţumesc pentru poze :)
O duminică plăcută!
Da, e tare dragalas, dar tot atat de bataios. Daca nu.I convine ceva reactioneaza in secunda urmatoare. Si lui nu.I convin multe :))
ȘtergereSi noua ne plac targurile, mereu gasim ceva frumos de cumparat de la mestesugari.
Imi plac mult obiectele create de dl. Vasile Moldovanu, cele din poze. De obicei trebuie sa-mi impun sa rezist sa nu cumpar astfel de obiecte de suflet (si la noi acum, de sarbatoarea Cuvioasei, am vazut candele si cruci din lemn foarte frumoase ... trebuie sa rezist. Dar inca am gandul la ele)
RăspundețiȘtergereMr. C nu se dezminte, ca de obicei :)) Dar tu esti de vina 95%, ca nu lasi omul (= motanul) sa traiasca, te stiu eu, ce crezi? :))
Imi plac pantofii tai cu panglici in loc de sireturi, e tare simpatica ideea.
Sarbatorile de iarna mie imi plac mult ... Anul trecut am fost amandoi bolnavi, in prag de Craciun amandoi ne plimbam pe la medici si spital (C a cazut pe gheata si avea o luxatie serioasa, nu putea merge - inca-l mai doare piciorul si acum uneori la efort prelungit, iar eu am fost racita si m-a durut gatul asa de rau ca nu-mi trecea cu nimic, era iritat pana la sange - n-am patit asa ceva niciodata, sa scuip sange si in prima faza m-am speriat ca e ceva grav, dar m-a linistit medicul ca doar am luat un virusache mai agresiv si c-o sa-mi treaca). Nu puteam manca mai nimic, mai mult ceai cu miere, oricum nici n-am avut de mancare cine stie ce, nici brad cu luminite n-am avut, nici n-am fost nicaieri (nici macar la biserica de Craciun), am stat singuri in casa vreo 10 zile, n-am primit pe nimeni ca sa nu imbolnavesc pe nimeni, dar tot m-am bucurat de zilele acelea. Mai coboram eu rapid numai cat sa duc gunoiul si sa iau de jos paine, apa si ce mai era nevoie. Nu trebuie sa intram neaparat intr-un iures si-o agitatie, adica nu e musai, nu-ti strica singura cheful de pe acum, nici cadourile nu conteaza, nici mancarea, importanta e starea noastra sufleteasca.
Incep cu sfarsitul :P Stiu ca in iuresul asta intram de buna voie, si mai stiu ca ma plang degeaba. Sta numai in puterea mea sa fac ceva ca sa le traiesc cu adevarat.
RăspundețiȘtergereCa sa vezi ce defecta sunt: cand am citit ca ati fost bolnavi, m-am gandit instant ca doar asa m-as bucura de sarbatori, zacand la pat. Acum mi-e rusine ca am gandit asa, nu-mi doresc asta, normal.
De luxatia lui C imi amintesc, de gatul tau aflu acum. Sau mi-ai spus si am uitat.
Eu pe motanul C nu pot sa-l las, are o mutra care se cere pupacita :P
De la dl.V.M am cumparat vreo 8 cruci, in doua randuri. Doua cruci sunt la noi, pe celelalte le-am facut cadou.