Jurnal de izolare - zilele x...24, 25

🌺 🌺 🌺

Ma gândeam ca tonul postării precedente nu se potrivește cu tematica blogului, dar nici nu aș putea să evit astfel de subiecte care intra acut în viața noastră. 

Reușesc sa evit în continuare orice informație despre orice teorii ale conspirației, și e bine așa. Chiar acum, scriind fix această introducere, am primit pe wh.app nenumărate link-uri pe care nu le voi deschide. Mă irită și titlurile alarmiste. Mă irită, nu ma îngrijorează! Am și așa o perioada foarte dificila - o sa spuneți "cine nu are" - da, știu, toată lumea are (la propriu "lumea") numai ca la mine s-au mai adăugat vreo două pe plan personal care fac mai mult decât covidul...

 Revenind la Jurnal, ieri dimineață am realizat ca a trecut postul și ca pot bea cafeaua cu lapte. Yummi!

 Pe la prânz, exact când o adormeam pe Elena, m-a sunat o prietenă din sat sa mergem la nea Stan sa cumpărăm răsaduri. Adevărul este ca omul gospodar își face singur răsadurile, dar noi plantam prea puține, ardei iute și vreo doua feluri de tomate, restul cumpărăm de la negustori de încredere și am avut producții excelente. 

 Soba cu care se încălzește solarul iarna.

 Ieri fiind sărbătoare nu am făcut nimic, dar azi am recuperat din plin. Curat, spălat, puțină mâncărica, am plantat roșiile și castraveții, am făcut pâine, am făcut tiramisu (cu cafea fără cofeină) pentru ca pe Elena o cheamă și Georgiana și vreau sa marcam puțin momentul, tati a terminat balansoarul, mai trebuie doar sa îl lacuiasca. Treburile casei le împart frățește cu mama :)) uneori e bine să fie două gospodine în casă.

Cât a stat pâinea la dospit am mers din nou la fermă, de data asta doar cu Elena, sa cumpărăm lapte și brânză.

 Ador locul ăsta, chiar dacă e multă mizerie și miroase urât. Viața la ferma a fost idealul meu, nu știu de ce a rămas doar în visele mele... Poate din cauza mentalității. Viata la oraș era pusă pe un piedestal, viața la "coada vacii" era rușinea rușinii...

Nu am făcut o selecție printre fotografii pentru ca îmi plac toate!

Dacă e cu și despre animale, nu am ce selecție sa fac.

Elena se distrează foarte tare fugarindu-i pe Ghiță și Costică. De multe ori îi iau din drum, noroc ca zona este extrem de liniștită și nu prea trec mașini.

Bineînțeles că nu a ratat ocazia sa fugăreasca și ea ceva, cum ar fi cocoșul...

 Dar am redirecționat-o repede către văcuțe, oi și capre, spre ușurarea bietului cocoș.

 Capra maronie se uita foarte mirată cum behăiam noi :))

 Acasă am continuat treburile...

 Pâinea mea ungureasca tot nu a crescut cât mi-ar fi plăcut mie, dar a crescut mai bine decât cea de dinainte. Eu aș vrea să îmi iasă mai crescute în sus, dar nu cred ca se poate fi cauza vasului în care le coc, care este foarte întins. Adânc, dar întins.

 Mura a fost ocupată toată ziua cu un os mare, mare. La un moment dat uitasem ca ronțăie os și nu știam de ce e asa tăcută. Fiind convalescenta, m-am gândit ca iar îi e rău. Dar ei îi era bine :) 

Toamna bobocilor e recomandarea mea de azi. Știu ca sunt filme comuniste și cu multe exagerări, dar mie îmi plac foarte tare pentru că au o "așezare" după care tânjesc.

Sănătate și sa auzim de bine!

AMR 23 de zile.