Mozaicul lunii mai

Mai a fost o luna in care ne-am plimbat mult prin Bucuresti. Asa cum e el, cu toate defectele lui, este totusi orasul in care ne-am nascut si in care traim, un oras care ne place si simt ca mai am multe de descoperit in el. Totul depinde de noi. Imi doresc de mult s-o iau la picior, cu aparatul de fotografiat in mana, pe strazile din zona veche, dar cea mai putin cunoscuta. Sunt sigura ca am descoperi locuri uimitoare. 

Pana una alta noi ne-am plimbat in zonele cunoscute ale orasului dar tot am facut ceva nou. Ne-am plimbat cu City Bus pentru prima oara :), ne-am plimbat prin Gradina Botanica, nu ne mai plimbasem dinainte de a fi casatoriti, si am facut ceva ce eu si sotul meu nu am facut niciodata impreuna : plimbare cu vaporasul in Herastrau. E greu de imaginat vreun bucurestean care nu a avut parte de aceasta plimbare, fie si cu scoala in copilarie :))

Asa arata luna mai in (putine) imagini!

Capac cu sita

Despre capacul cu sita, de la Ikea, ar fi de spus cam asa : e un produs destul de neobisnuit, l-am cumparat mai mult de curiozitate, doar banuiam la ce ar folosi, a fost o idee buna sa-l luam. E drept ca si diametrul lui e cam mare, pe masura utilitatii, as spune.

 Pe scurt, e un capac cu sita foarte util atunci cand oala/cratita/tigaia trebuie sa stea descoperita, si cel mai important (pentru mine, cel putin - dar cred ca si pentru voi :d ) aragazul nu se mai murdareste ca atunci cand oala e fara capac.

Am folosit capacul si miercuri, cand am inrosit oualea pentru Inaltare. Stropii s-au oprit in sita si aragazul meu a ramas curat. Ce bucurie!!! :)) - ma obsedeaza curatenia aragazului :P

Acestea fiind spuse, v-ati dat seama, vi-l recomand :)

Cutii pentru condimente

Dintre toate indeletnicirile, cel mai mult imi place sa "decupajesc". Am gasit si explicatia. Sunt mare, dar mare amatoare de shabby chic, iar tehnica servetelului imi da ocazia sa-mi fac chiar eu obiecte asa cum imi doresc. Cele mai multe, obligatoriu, trebuie sa aibe patina aceea de vechi :P

Nu am mai mesterit nimic cam de multisor. Ieri am facut putina ordine in camara si am descoperit - de parca atunci ma uitam prima oara in camara mea!!! :)) - doua cutii metalice. Cand vad cutii parca intru in transa si nu ma las pana nu le schimb look-ul :))

Ele aratau cam asa. Banal, nu?!

Le-am spalat, apoi le-am degresat.

 Uitasem cat de mult imi place sa-mi aleg pensula potrivita, iar dupa ce lucrul s-a incheiat, sa imi spal uneltele si sa le pun, cu grija, la uscat :)

 Dar de departe, partea cea mai placuta ramane alegerea temei, deci a servetelului ce urmeaza sa fie sacrificat de dragul artei. Stiam sigur, pana sa incep rasfoirea teancul de servetele, ca pe una dintre cutii voi lipi "aromatice". Ce surpriza placuta am avut sa vad ca servetelul era decupat (partea cu decupatul e ceea ce nu-mi place sa fac) cred ca de acum trei ani, cand am mesterit (tot o cutie!!) la tara. Ce amintiri placute!

Cum ziceam, imi place aspectul invechit. N-am rezistat si am "ronțăit" colturile cutiei.

Pentru ce-a de a doua cutie am ales o briosa, mai mult de dragul rozului (despre rozul din viata mea, intr-o postare viitoare :) ) Pe capac am pus doua inimioare si doua timbre. Nu ma intrebati de ce tot apar timbre si pe blog, in header, acum si pe cutii ca nu prea stiu ce sa zic, dar stiu ca-mi place teribil. Cred ca asociez timbrele cu shabby-ul.

Ele nu sunt gata 100% pentru ca nu au decat un singur strat de lac. Pana nu vor fi lacuite foarte bine, nu pot fi folosite dar mi-a facut placere sa vi le arat pentru ca mie tare-mi plac! :)

Mozaicul lunii aprilie